Rugăciuni

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl, mai înainte de veci, Care de bună voie ai primit moartea pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc şi ca un mieluşel fără de glas împotriva celui ce-l înjunghie, aşa nu Ţi-ai deschis gura, căci pe cruce fiind răstignit între cei doi tâlhari şi batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer Ţi-ai ridicat ochii şi cu bunătate Te-ai rugat: „Părinte! Iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”.

Doamne, Dumnezeule, pierdut-am pe părinţii mei preaiubiţi, pe care nu-i voi mai vedea în viaţa mea, ar trebui să deznădăjduiesc, dacă n-aş şti că nimic în lume nu se întâmplă fără voia Ta şi că Tu eşti Tatăl orfanilor. Milostiveşte-Te, deci, şi spre mine, şi fii mie Tată în toate zilele vieţii mele.

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob şi al seminţiei lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel temut şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi.

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ridicându-l din căde­rea în care se află. Nu-l lăsa pe el, Preabunule  Doamne, să fie batjocorit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi.

Doamne Atotputernice, Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ştim că am greşit la cer şi înaintea Ta, şi am mâniat bunătatea Ta, şi am pornit certarea Ta spre noi, şi suntem vrednici de cea mai cumplită certare a Ta. Însă, ştiind iubirea Ta de oameni că precum Îţi e slava, aşa şi bunătatea şi milostivirea, cădem cu umilinţă la marea Ta milostivire şi Te rugăm pe Tine, Cel ce nu vrei moartea păcătoşilor, îmblânzeşte-Ţi şi-Ţi întoarce groaznica Ta mânie de la noi, credincioşii robii Tăi, şi nu ne pierde cu dreapta Ta mânie, întru fărădelegile noastre.

Doamne, învaţă-mă să-Ţi cunosc mărirea şi bunătatea. Dă-mi inimă curată şi lesne iertătoare şi căinţă pentru supărările ce-am făcut altora. Fă să am dragoste creştinească şi să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor, făcând porunca Ta. Mă făgăduiesc să nu mai fac rău celor ce-mi fac rău, pe cel ce mă blesteamă, îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjmaşul, îi voi da pâine, iar de va înseta, îl voi adăpa. De va cădea, îl voi ridica şi de se va rătăci, îl voi povăţui. Doamne, eu nu sunt decât om neputincios.

Doamne, cât este de bine
Când e mama lângă mine,
Doamne, cât este de rău
Când nu-l văd pe tatăl meu.

Tata, mama, mă iubesc,
Pentru mine ei trudesc;
Ţine-i Doamne Îndurate
La mulţi ani cu sănătate,

Fă-le parte tot de bine,
Să poarte grijă de mine!
Şi mereu cu harul Tău,
Izbăveşte-i de cel rău.

Ţine-i Doamne fericiţi,
Pe părinţii mei iubiţi,
Să mă poată creşte bine,
Să se bucure de mine. Amin.

Sfinţilor Apostoli şi ucenici ai lui Dumnezeu, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi.

Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe.

O, Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, părtaş sorţii mele şi sprijinul meu în timpul călăto­riei acestei vieţi. Fă să cunosc că el este cel ce îngrijeşte de mine şi să nu întristez zilele lui niciodată, nici să fiu nemulţumitoare către acela care, cu toate puterile sale mă îngrijeşte şi mă sprijineşte. Fă-mă supusă şi îndatoritoare, ca nu printr-o purtare necuviincioasă, să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o câştigă pentru mi­ne şi copiii săi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea nevrednicului robului Tău. Întoarce-ţi mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră. Nu ne omorâ cu foamete şi cu sete pe noi, oamenii şi dobitoacele. Ci cu milostivire porunceşte norilor din cer să slobozească pământului ploaie la vreme, ca să-l răcorească şi să crească iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor şi să se aducă roadele cele de trebuinţă vieţii noastre, ca să preaslăvim sfânt numele Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea, Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire şi cu grele suferinţe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca şi mai lămurit să vădească virtuţile şi credinţa lui întru Tine, Cel ce ai dat îngăduinţă satanei să se apropie cu ispitire de Însuţi Fiul Tău, spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „înapoia Me