Eşti aici

Catedrala Arhiepiscopală - Râmnicu Vâlcea Catedrala Arhiepiscopală - Râmnicu Vâlcea

Catedrala Arhiepiscopală

Prima biserică a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Pe locul acesteia s-au ridicat alte biserici, în anii 1576 și 1737. Actuala biserică a fost ctitorită de  Sfântul Calinic de la Cernica, între anii 1850-1856. Biserica a fost pictată în ulei, între anii 1854-1855, de  Gheorghe Tattarescu.

Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, cu hramul istoric Sfântul Ierarh Nicolae, a fost construită pe temelia unor biserici mai vechi.

Se crede că prima biserică, cea mai veche, a fost construită spre sfârșitul secolului al XIV-lea, foarte probabil de către Voievodului Dan I (1383-1386), fratele lui Mircea cel Bătrân.

A doua biserică a fost zidită pe locul celei dintâi între anii 1576-1586, de către Episcopul Mihail al II-lea. Aceasta a fost refăcută de Voievodul Matei Basarab (1632-1634), dar a fost arsă și dărâmată de turci în timpul războiului pe care aceștia l-au avut cu austriecii (1736-1737).

A treia biserică, zidită pe același loc, a fost ctitorită de Episcopul Climent, cândva între anii 1737-1745, dar și aceasta a căzut pradă unui mare incendiu, care a cuprins orașul Râmnic în Duminica Învierii din anul 1847.

Actuala biserică a fost ctitorită de către Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului (15 septembrie 1850 - 11 aprilie 1868), între anii 1850-1856. Ea a fost proiectată și construită de ucenicii Sfântului Calinic, care au zidit și bisericile Sfintelor Mânăstiri Cernica, Pasărea şi Frăsinei, foarte asemănătoare între ele. Dintre acești ucenici arhitecți, cel mai însemnat a fost meșterul Costache. La construirea acesteia a contribuit financiar și Barbu Dimitrie Știrbei, Domnul  Țării Românești.

Pisania originală, săpată în piatră și așezată deasupra ușilor principale, este scrisă cu litere amestecate (chirilice și latine), ca semn al trecerii de la vechiul alfabetul chirilic, la cel latin. Textul acesteia mărturisește următoarele:

Întru mărirea Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, s-a clădit din temelie această sfântă biserică, numită din vechime Arhiepiscopie a Râmnicului Noul Severin, de iubitorul de Dumnezeu Episcop al acestei Eparhii D.D. Calinic Cernicanul, întru cinstea Sf. Ierarh Nicolae de la Mira Likiei, în care, acest loc şi de a fost mai înainte biserica clădită de Arhiepiscopul Eftimie al Severinului şi Mihail Episcopul, dar în anul 7243 (1735) în vremea războiului, turcii cu nemţii, arzând, s-a făcut a doua oară, de părintele Climent Episcopul, apoi d-atunci şi până la anul 1847, stricându-se de vechime, precum şi (de) focul întâmplat în anul acela prin mai multe oraşe, cum şi într-aceasta, mistuind atât o parte din oraş, cum şi această Episcopie, cu toate împrejurimile ei şi Bolniţa, au rămas numai nişte ziduri ruinate, până la anul 1850, când, după alegerea făcută de obştescul divan al Țării, suindu-se pe scaunul episcopal Prea Sfinţia Sa D.D. Calinic, şi văzând cu părere de rău dărăpănarea lor, nu după mult timp au pus în lucrare mai întâi facerea caselor arhiereşti, neavând alt loc de locuinţă, apoi, împins de râvnă, dragoste şi de zel religios, au început această sfântă biserică, precum se arată, din temelie, şi a împodobit-o cu zugrăveli, odoare şi altele, care să vede, prefăcând încă şi seminarul, precum asemenea au mai clădit iarăşi din nou casele de lângă Bolniţă pentru şcoala candidaţilor la preoţie şi altele care se văd împrejur, toate acestea luând desăvârşire în zilele bine credinciosului domn stăpânitor al Ţării, Barbu Dimitrie Ştirbei Vodă, anul 1856, noiembrie 3”.

Biserica este zidită în formă de cruce. Este împărţită în Altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Zidurile au peste un metru grosime. Biserica este încununată cu trei turle, una central, de mari dimensiuni, şi două frontale, mai mici.  Are cinci ferestre mari, împodobite cu vitralii: Naşterea Domnului şi Învierea, în naos; Sfântul Ierarh Grigore Teologul şi Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, în pronaos; Sfântul Ierarh Nicolae, în Sfântul Altar.

Biserica a fost pictată în ulei, în stilul realist al Renaşterii, între anii 1854-1855, de  către pictorul român Gheorghe Tattarescu, un mare admirator al Sfântului Ierarh Calinic. În pronaos, pe peretele de sub cafas, sunt pictate două tablouri votive de mare valoare, anume chipul ctitorului (Sfântul Ierarh Calinic) și chipul domnitorului vremii (Barbu Dimitrie Știrbei).

Pictura bisericii a fost restaurată pentru prima dată în vremea Episcopului Ghenadie (1889), de un pictor neexperimentat, care mai mult a degradat-o, prin intervenții necorespunzătoare. Mai târziu, în 1968, pictura a fost restaurată iarăși, de pictorul Traian Trestioreanu.

Catapeteasma este sculptată în lemn masiv de tei, în stil gotic, și poleită cu aur. Prezintă numeroase împletituri și ghirlande florale din lemn aurit. Icoanele care o împodobesc nu mai sunt pictate de Gheorghe Tattarescu, ci, cel mai probabil, de ucenicii lui.

Ușile bisericii, sculptate în lemn masiv, sunt pecetluite cu emblema Eparhiei Râmnicului-Noul Severin, din vremea Sfântului Ierarh Calinic, și cu stema țării, din vremea domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei.

În anul 1958 s-a refăcut instalația de lumină, iar în 1959 s-a introdus încălzirea centrală. S-au pus strane noi, sculptate în lemn de stejar, de un călugar de la Mănăstirea Cozia. În 1973 biserica a fost acoperită cu tablă de aramă.

După cutremurul din 1986, cu osteneala Episcopului Gherasim Cristea, biserica a fost consolidată, iar pictura a fost reparată, de pictorul bisericesc Toma Lascoi. A fost montată o staţie de amplificare, instalaţia de aer condiţionat, iconostase și candelabre noi. În 2001 s-a refăcut tencuiala exterioară şi pavajul din marmură, iar în 2003 a fost spălată pictura.

Începând cu 8 iunie 2014, când Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, noul Arhiepiscop al Râmnicului, a fost întronizat, catedrala și întregul ansamblu arhiepiscopal din Râmnic a intrat într-un amplu proces de restaurare. Exteriorul bisericii a fost curățat, vopsit și văruit din nou, iar interiorul acesteia a fost îmbogățit prin aducerea de noi icoane, Sfinte Moaște și obiecte liturgice.

La 14 august 2015, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Varsanufie, o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromița, de la Sfântul Munte Athos, a fost adusă de la Schitul românesc Prodromu și așezată spre închinare în Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.

În pronaos, într-un baldachin sculptat măiestuos în lemn, se află așezate spre închinare, încă din vechime, capul Sfântului Mare Mucenic Mercurie și o parte însemnată din Moaștele Sfinţilor Mucenici Carp și Teodor Stratilat. În ultimul an, acestora li s-au adăugat o parte din Moaștele Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, din ale Sfântului Ierarh Luca al Crimeii și din ale Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, toate primite ca binecuvântare de Înaltpreasfinția Sa Varsanufie.

Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea are patru hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie), hramul istoric; Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie) și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie), hramuri adăugate în cinstea celor doi ierarhi sfinți care au păstorit Eparhia Râmnicului; Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, hram adăugat în cinstea celui care, precum spune troparul său, s-a arătat in vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, (...) ca un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, care izvorăşte bogate tămăduiri celor ce striga cu evlavie: Slava lui Hristos! și care aleargă la Sfintele sale Moaște.