Rugăciuni

Rugăciunile de seară (audio) în lectura Părintelui Siluan Dumitru Scurtu

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi ape intrat-au până la sufletul meu - dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoşti pricina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt număraţi. La Tine, deci, scap şi pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet şi să-mi ajuţi a birui toate ispitele ce mă învăluie că Tu eşti întărirea, scăparea şi Izbăvitorul meu, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Doamne, Dumnezeule Cel Atotbun, Care mi-ai dăruit părinţi buni, ca prin ei să mă împărtă­şesc de multe binefaceri; Cel ce voieşti să le fiu moştenitor pen­tru viaţa ce prin ei mi-ai dat-o şi pentru toate îngrijirile ce au avut şi au faţă de mine. Ţie mă rog cu umilinţă pentru sănăta­tea şi mântuirea lor. Dumnezeule, Cel ce eşti atotîndurat, dar şi atotdrept, care binecuvintezi pe fii pentru părinţii lor şi adeseori, în dreapta Ta mânie, îi pedepseşti pentru păcatele lor; primeşte umilita mea mulţumi­re pentru binefacerile ce le reverşi neîncetat asupra părinţi­lor mei.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne şi pe noi milostivirii tale. Caută spre robul tău cel păcătos. Arată-ţi puterea ta, ca totdeauna. Căci nădăjduind întru tine îţi strigăm, cum oarecând ţi-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fără de trup: bucură-te! 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule Unule-Născut al Tatălui Celui fără de început, care în Sfânta Ta Evanghelie, ai zis: „Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lu­crez”; Tu, Doamne, Cel ce ai gră­it prin gura Proorocului Tău, David: „Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa, până seara”; şi iarăşi Tu ai hotărât prin gura fericitului Tău Apostol Pavel, că: „Cel ce nu lucrează, să nu mănân­ce”. Apoi, Însuţi Tu, ai grăit cu Însăţi preacurată gura Ta: „Fără de Mine nu puteţi face nimic” şi „Orice veţi cere (de la Tatăl) în­tru Numele Meu, Eu voi face...”.

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ţi mulţumesc cu vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat ? Tu m-ai scos din întunericul nefiinţei şi viaţa mea este un dar al bunătăţii Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijineşte în necazuri şi-mi întâmpină trebuinţele. Tu eşti Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi paşii mei în calea binelui şi mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale, când mă poticnesc, Tu mă sprijineşti, când cad, Tu mă ridici, şi când păcătuiesc, Tu mă întorci şi-mi deschizi părinteştile Tale braţe.

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv şi Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău Iacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: „Plângând mă voi coborâ în locuinţa morţilor la fiul meu”. Tu Însuţi, îndurate Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul şi proorocul, care odinioară se tânguia zicând: „Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom ! Mai bine muream eu pentru tine ! Eu, pentru tine, Abesaloame, fiul meu !

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Calea, Adevărul şi Via­ţa, Care ai slobozit cu preaslăvire pe Iosif de prigonirea fra­ţilor săi, povăţuindu-l pe el în Egipt şi cu blagoslovenia bună­tăţii Tale ajutându-l, l-ai făcut să sporească uimitor în toate. Doamne, Cel ce ai călătorit împreună cu Luca şi cu Cleopa la Emaus şi prin frângerea pâinii preaslăvit descoperindu-Te lor, i-ai făcut să se întoarcă veseli în Ierusalim, călătoreşte şi acum cu Darul şi cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie cu noi, robii Tăi (numele), care cu umilinţă ne ru­găm Ţie.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelep­ciunea şi celor pricepuţi price­perea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântăto­rul şi Ioan Gură de Aur şi s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta cre­dinţă.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce vrei ca toţi oamenii să se mântuiască şi nimeni să nu piară şi Căruia totdeauna cu nădejde de îndurare ne rugăm, Cel ce Însuţi cu glasul Tău cel dumnezeiesc ai zis: „orice veţi cere de la Tatăl, în numele Meu, va fi dat vouă”, cu inimă umilită şi cu lacrimi fierbinţi căzând înaintea Ta, mă rog, ca şi pentru numele Tău cel sfânt, în ceasul sfârşitului vieţii mele să-mi dai minte întreagă, cunoştinţă adevărată, mustrare cugetului pentru păcatele vieţii mele, cu care Te-am mâniat, şi dăruieşte-mi, Dumnezeule, credinţă, nădejde şi iubire neschimbată, ca astfel c

Doamne, Dumnezeul nostru, orice am greșit în această zi cu cuvântul, cu fapta, și cu gândul, ca un bun și iubi­tor de oa­meni, iartă-mi. Somn cu pace și fără mâhnire dăruiește-mi. Pe îngerul Tău cel apără­tor trimite-l să mă aco­pere și să mă pă­zească de tot răul. Că Tu ești păzitorul su­fle­telor și al tru­purilor noastre și Ție slavă înăl­țăm, Ta­tălui și Fiului și Sfân­­tului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.