Eşti aici

Biserica Bolniță - Râmnicu Vâlcea Biserica Bolniță - Râmnicu Vâlcea

Biserica Bolniță

Biserica Bolniță, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost zidită de Episcopul Climent, între anii 1745-1746. A fost pictată în frescă la 1748, iar pictura originală se păstrează și azi. Biserica Bolniță a supraviețuit incendiului din 27 martie 1847, care a distrus întreaga Episcopie și o bună parte din oraș.

Reședințele episcopale și marile mănăstiri, care dispuneau de obști numeroase, pe lângă biserica mare și paraclis, îşi mai zideau şi o biserică de mici dimensiuni, pe care o numeau Bolniţă. Aceasta din urmă era zidită fie lângă casele în care erau separați și tratați cei bolnavi, fie în apropierea clădirilor ce adăposteau personalul care se ocupa de gospodărie, fie lângă cimitir, servind astfel pentru slujbele de înmormântare și parastas.

Biserica Bolniță din Râmnic, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost zidită în partea de apus a reşedinţei episcopale, de către Episcopul Climent, ajutat de Ieromonahul kir Teodor şi de Monahul Pahomie, între anii 1745-1746.

Pisania originală, săpată în piatră și așezată deasupra uşii de intrare, mărturisește următoarele:

Această sfântă şi dumnezeiască Biserică, ce să cheamă Bolniţa, întru care se cinsteşte şi se prăznuieşte Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, este zidită din temelie prin osteneala şi cu toată cheltuiala Preasfinţiei Sale Kir Climent episcop, precum şi Biserica cea mare, iarăşi de Sfinţia Sa s-a înălţat şi cu zugrăveli s-a împodobit, în zilele Măriei Sale Io Constantin Nicolae Voievod. Ispravnic fiind Spiridon monah, chelar. Oc. 20, leat 7254 (1745)".

Actul de ctitorie, redactat pe larg de către Episcopul Climent, spune următoarele:

Climent, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Râmnicului. Din buna vrere cea dumnezeiască îndemnându-ne şi cu ajutorul Celui Atotputernic apucându-ne, început-au a zidi şi a înălţa, din temelie, dumnezeiască casă, întru cinstea şi lauda Adormirii Preacuratei de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria, spre odihna şi îngroparea răposaţilor slujitori ai aceşti Sfintei Episcopii, ieromonahilor şi monahilor, împreună şi a altor poslușnici, câţi se vor întâmpla a-şi da obşteasca datorie slujind Sfintei Episcopii.

Care dumnezaiască casă, ajutându-ne Atotputernicul Dumnezeu dupre începere, s-au adus şi la săvârşire, îndemnându-se dar şi cuviosul între ieromonahi, Kir Teodor, care fiind călugărit aici, la Sfânta Episcopie, au adăugat cu ce au putut la această sfântă Bolniţă, şi au dat şi via lui de la Malu, cu pivniţele, casele de piatră şi cu livezile dimprejur, ca să fie pentru chivernisirea fraţilor celor ce se vor afla rugători către Dumnezeu la această Dumnezaiască casă şi spre a lui veșnică pomenire, însă după aceasta, iarăşi îndemnându-se şi plecându-se către noi cu rugăciune curată, au cerut voie şi blagoslovenie ca să-şi zidească, dintru a sa cheltuială, şi o chilie lângă această Bolniţă, ca, cât va avea viaţa sa, să odihnească într-însa, păzind sfânta biserică, cu orânduitele slujbe ce se cuvin. Drept aceea, după a sa poftă şi rugăciune, i-am dat voie şi blagoslovenie ca să-şi facă acea chilie lângă mânăstire, până ce va fi în viaţă.

Pentru care şi smerenia noastră, văzând cucernicia lui ce au avut către această sfântă casă, rugăm pe iubirea ta, de Dumnezeu, întru Duhul Sfânt, iubite frate şi întocmai slujitorule episcop, pe care Domnul Dumnezeu te va alege şi înălţa la înalta treaptă a arhieriei, a fi următor acestui de Dumnezeu păzit scaun în urma noastră, ca să ai pe mai sus-numitul şi cuviosul ieromonah în dragostea aceea ce şi noi l-am avut, după a sa cuviincioasă osteneală şi osârdie ce au avut către această sfântă casă, şi să rămână odihnit întru ale sale osteneli şi nestrămutat până va avea viaţă, ca să poată ruga pe milostivul Dumnezeu pentru a noastră şi a tuturor celor adormiţi întru pravoslavnica credinţă veșnica odihnă, şi pentru a frăţiei tale îndelungată viaţă, pentru care se şi întăreşte scrisoarea aceasta, cu iscălitura smereniei noastre. Iulie 20, leat 7253 (1745). (Iscalit), Climent, Episcopul Râmnicului".

Biserica Bolniță a fost tencuită și terminată de pictat în frescă la 1748, precum arată o altă însemnare, aflată pe zid, în interiorul bisericii:

Ziditu-s-a această sfântă şi dumnezeiască biserică din temelie şi cu zugrăveală şi cu alte odoare s-a frumuseţat, prin nevoinţa şi cheltuiala smeritului Kir Climent, Episcopul Râmnicului, 7256 (1748). Zugravii Popa Gheorghe, Bădia diacon”.

Biserica Bolniță și Paraclisul Casei Arhierești au fost singurele două clădiri din incinta Centrului Eparhial care au supraviețuit incendiului din 27 martie 1847, care a distrus întreaga Episcopie și o bună parte din oraș. Au ars atunci, în Duminica Învierii, Catedrala Episcopală, anexele Seminarului Teologic, Biserica Toți Sfinții, Şcoala Naţională, Biserica Sfântul Dumitru, hanuri, cârciumi, prăvălii și numeroase case.

Biserica Bolniță, masivă, dar de mici dimensiuni, este zidită din cărămidă, în forma de corabie. Are un pridvor deschis, sprijinit pe șase stâlpi. Catapeteasma este de zid, iar naosul este despărţit de pronaos tot printr-un zid gros, sprijinit pe doi stâlpi.

După un timp, fiind înnegrită de fum, fresca originală a fost acoperită cu o pictură în tempera. La 1972, pictura în tempera a fost îndepărtată, iar pictura originală a fost restaurată, de către pictorul Traian Trestioreanu. În pronaos se poate vedea zugrăvit chipul ctitorului, Episcopul Climent, îmbrăcat în mantie arhierească, cu camilafca pe cap și cârja arhierească în mână. Tot la 1972, biserica a fost acoperită cu tablă de aramă.

În jurul Bisericii Bolniță s-au aflat mai multe morminte monahale. Dintre acestea, au supraviețuit timpului decât mormintele a câțiva vrednici de pomenire ierarhi ai Râmnicului, și anume: Ghenadie Enăceanu (1886-1898), Antim Petrescu (1918), Iosif Gafton (1949-1984) și Gherasim Cristea (1984-2014).