Eşti aici

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Maica Domnului este grabnic ascultătoare a rugăciunilor noastre și chip al ascultării față de Dumnezeu”

2 August / Viața Eparhiei

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit Slujba de Priveghere și Sfânta Liturghie în noaptea de duminică, 1 august, spre dimineaţa zilei următoare, la Mănăstirea Suiești, unde monahi, monahii și pelerini vâlceni s-au adunat în duh de rugăciune la sărbătoarea cinstirii Icoanei Maicii Domnului „Grabnic-Ascultătoarea”. 

În cuvântul de binecuvântare împărtășit preoților, obștii monahale și pelerinilor, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a arătat că „Maica Domnului este izvor al tuturor darurilor întrucât întreaga viață și-a petrecut-o în rugăciune, post și ascultare față de Dumnezeu. Ea însăși a devenit chip al ascultării desăvârșite față de Dumnezeu la Buna Vestire când „a fost îmbrăcată cu putere de sus, începând din ziua Bunei Vestiri, Duhul a venit asupra ei şi Puterea Celui Preaînalt a umbrit-o…”, după cum a reliefat Sfântul Maxim Mărturisitorul, pe mărturia Sfintei Scripturi.
De aceea, pentru mijlocirile Maicii Domnului, Dumnezeu ascultă bucuriile şi necazurile neamului omenesc, cererile şi laudelele lor și aduce mângâiere celor care urmează Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în viețuire aleasă. 
Ne încredințăm în întreaga noastră viață că rugăciunile aduse Maicii Domnului prin citirea Paraclisului sau a Imnului Acatist ne așază într-un dialog în care o simțim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca o grabnic ascultătoare și grabnic milostivă. 
Una dintre cele mai minunate cuvântări despre Maica Domnului a fost alcătuită de Sfântul Nicodim Aghioritul care i se adresa astfel: „pe tine te-au preînchipuit zicerile proorocilor și tainele, cartea cea nouă a lui Isaia, în care S-a scris Cuvântul lui Dumnezeu cu degetul lui Dumnezeu, adică cu Duhul Sfânt; ușa lui Iezechiel, care după ieșirea și intrarea Domnului a rămas încuiată, muntele netăiat al lui Daniil, din care s-a tăiat piatră fără mână omenească, adică S-a născut Piatra cea din capul unghiului, Hristos, fără lucrare bărbătească; via bineroditoare a lui Oseea și rodul pe care ea îl dă; zidul cel întărit al lui Amos, în care stătea ca un bărbat Fiul lui Dumnezeu; muntele Domnului apărut la sfârșitul lumii, care se ridică deasupra dealurilor, cum citim la Miheia; muntele umbrit al lui Avacum; sfeșnicul de aur al lui Zaharia deasupra căruia era vasul cu untdelemn cu șapte candele și cele șapte brațe care pornesc spre cele șapte candele; și, ca să spun mai bine, centru și sfârșit și scop al întregii Legi și a tuturor spuselor și tainelor proorocilor ești tu, Născătoare de  Dumnezeu, și înainte de tine Cel din tine întrupat, Dumnezeu Cuvântul”.
Maica Domnului este grabnic ascultătoare a rugăciunilor noastre și chip al ascultării față de Dumnezeu pentru că, prin ascultare, Fecioara Maria a făcut posibilă nu doar mântuirea sa, ci și a întregii creații zidite de Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

Icoana Maicii Domnului „Grabnic-Ascultătoarea” a devenit cunoscută în secolul al XVII-lea, când un monah pe nume Nil, având ascultare la trapeza mănăstirii, obișnuia să vină spre sala de mese ținând în mână o făclie aprinsă, care scotea mult fum negru. În drumul său spre trapeză, călugărul trecea pe lângă peretele pe care era zugrăvită icoana Maicii Domnului. Într-una din zile, când a trecut pe lângă perete, monahul Nil a auzit o voce din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicându-i să nu mai îndrăznească să-i mai afume cinstita icoană cu acel fum înecăcios. Călugărul a ignorat avertismentul și a continuat să meargă spre bucătărie cu torța ce scotea multă funingine. Atunci Maica Domnului l-a certat cu asprime: „Călugăr nevrednic de această numire, oare ai să mai continui mult cu obrăznicia ta, afumându-mi chipul?”. Și odată cu aceste cuvinte ale Maicii Domnului, călugărul Nil a orbit. Abia atunci a înțeles Nil că însăși Maica Domnului îi vorbise, ca una ce răbda zilnic fumul înecăcios ce ieșea din făclia lui. După această întâmplare, monahii au așezat o candelă în fața Sfintei Icoane și un vas în care se ardea tămâie, astfel încât Maica Domnului să fie cinstită. Orb fiind, monahul Nil își petrecea tot timpul înaintea icoanei, rugându-se Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să-l ierte și să-l vindece. După îndelungă pocăință înaintea icoanei Maicii Domnului, călugărul Nil a auzit din nou vocea cea minunată, zicându-i: „Nil, am primit pocăința ta și Bunul Dumnezeu te-a iertat, dăruindu-ți iarăși vederea. Spune, deci, fraților că eu sunt îngrijitoarea și ocrotitoarea mănăstirii. Toți cei care vor avea nevoie de ajutor să alerge către mine și nu-i voi trece cu vederea. Drept aceea, să se numească această icoană a mea «Grabnic Ascultătoare»”. După aceste cuvinte ale Maicii Domnului, Nil și-a recăpătat vederea, mulțumindu-i și slăvind-o pe Preacurata Stăpână.

Alte articole despre: