Eşti aici

Episcopul Vartolomeu Stănescu

Cuvânt la Ziua Eroilor

17 Mai 2018 / Cultural

Este o lege a firii, ca viaţa să-şi aibă le­gătură cu împărăţia morţii şi este o taină a sufletului nostru, de a se simţi recules şi îndulcit pe praguri de morminte.

Prin adâncul şi prin tăcerea ei, moartea ne învaţă umilinţa, iar umilinţa zideşte înţelepciunea şi viaţa omenească se reface prin ele şi câştigă tărie! Prin durerea simţită lângă ele, mormintele celor ce nu mai sunt  topesc în inimile noastre răceala pentru alţii şi nasc înduioşarea care în­dulceşte şi înalţă sufletul omenesc. O! Tai­ne şi Sfinte legi ale zidirii noastre! Cât de adânc vă e rostul şi cât de mult se cade să ne supunem vouă, de voim să împlinim rostul chemării noastre şi să primim lumină!

Aici suntem cu toţii în ţinutul tăcut plin de înţelepţire al morţii, căci vedem de jur împrejurul nostru, o lume care a fost.

Ne e scumpă lumea aceasta, pentru că a fost a noastră şi pentru că truda ei s-a pre­făcut de acum în vlagă pentru noi. Ne e scumpă lumea aceasta, pentru că străjuieşte pământul sfânt, al ţării cu osemintul ei, făcându-ni-1 iubit prin credinţa creştină în a sa înviere şi prin legăturile de sânge şi de suflet, în care-a fost cu noi.

Ne e scumpă lumea aceasta, căci trupul ei pluteşte în verdeaţă şi flori pe tot în­tinsul ţării; şi prin dorul de ea, ne înalţă vrând-nevrând, sufletul către Domnul şi către idealul de bine şi virtuţi.

Deci odihneşte în pace, lume intrată acum în veşnicul repaus! Nu vrem să te tulburăm! Ci am venit aici, să ne întărim pe noi în şcoala înţelepciunii, în legea înduioşării şi în faptul datoriei; căci a apus de ieri în rândurile tale un mândru tineret, pe care noi cei vii şi de azi şi de mâine îl socotim model şi dascăl de virtuţi.

Pe el îl căutăm, căci e ziua înălţării şi voim să-i vestim, că sufletele noastre s-au putut înălţa în tot ce este românesc şi în tot ce este creştin, până a vedea în el însăşi lucrarea şi braţul Providenţei.

Acestui tineret, care n-a aşteptat moar­tea, ci a voit să moară, jertfindu-se cu drag pentru dreptatea lumii şi biruinţa noastră, acestui tineret nemuritor prin felul morții lui, noi am venit să-i spunem, că România - Mare şi-a zidit temelia pe jertfa şi pe mor­mântul său.

Acestui tineret, prin care întregul neam şi-a măsurat puterea şi şi-a vădit virtutea, noi am venit să-i spunem, că lumea vede în el gloria omenirii şi că tot neamul ro­mânesc, întregit prin el, i-a primit şi sfinţit de acum ctitoria.

Eroi şi mucenici ai celui mai viteaz şi mai trudit popor, venit-am azi, în Ziua Înălţării, la mormintele voastre, să vi le prefacem în temple de închinare.

Venit-am azi la voi, cu flori din ţara voastră, cu rugăciuni şi cânturi din sufle­tele noastre, să vă cinstim și să vă încu­nunăm virtutea strămoşească, pe care n-aţi trădat-o şi cu care aţi sporit moştenirea morală a neamului trudit, dar veşnic glo­rios, pentru care aţi murit.

Nu, nu vrem să vă ştim morţi, căci cei ce au smuls, ca voi, viaţa şi dreptatea pen­tru un întreg popor, nu pot să fie morţi. Nu vrem să vă ştim morţi, căci nu puteţi muri, când istoria întregii omeniri vor­beşte pentru voi.

Vă ştim şi vă vrem vii; căci ne sunteţi cârmaci şi pentru slava voastră şi ctitori v-am făcut şi neamul românesc, în tot cu­prinsul lui, se va înălţa de fiecare an, de Ziua Înălţării, să stea la sfat cu voi.

Popoarele au făcut din luptele şi din jert­firea voastră, drepturi şi libertăţi şi pentru noi şi pentru omenire; şi de acum înainte, numele voastre sunt drapelele noastre şi mormintele voastre sunt ancorele noastre.

Nu vrem să vă ştim morţi; ci vă voim vii şi dascăli, căci învăţătura voastră nu e cuvânt sau slovă, ci e fapt zugrăvit cu pro­priul vostru sânge şi supunerea la pilduirea ei porneşte de la inimi şi din glasul con­ştiinţei, iar nu din forţa legii.

Vă vrem dascăli ai noştri, căci tânărul nostru neam atât de plin de vlagă, e totuşi atât de începător în cele ale culturii şi în sânul lui şi în viitorul lui, pe lângă şcoala cărţii, el are foarte grabnice nevoi de şcoală desluşită, înaltă şi prelungă, a vieţii trăite, unde vorbeşte fapta şi unde aude şi lucrea­ză inima şi conştiinţa.

Aşa vă voim noi, aşa ne vom trudi să vă avem de-a pururi şi aşa să ne rămâneţi, căci sunteţi zestrea, cu care ne-au cinstit Dum­nezeu şi strămoşii, pentru slăvirea lor, pen­tru gloria voastră şi pentru viitorul din ce în ce mai vajnic al poporului nostru.

Alte articole despre: