„Prin sfințirea vieții noastre putem dobândi viața veșnică”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la sfințirea bisericii Parohiei Mărgineni
„Voia lui Dumnezeu are în vedere numai binele omului, mântuirea noastră. Dumnezeu vrea ca omul să dobândească viața veșnică. Pentru a ne împărtăși de darurile lui Dumnezeu, trebuie să ne cercetăm viața, să vedem dacă ea este sau nu potrivită cu viețuirea care ne așază în comuniune cu Mântuitorul Hristos. Trebuie să avem și conștiința de a face din întreaga noastră viață un semn văzut al înfierii dumnezeiești, ca nu cumva să trăim potrivnic voii Lui celei sfinte”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la slujba de sfințire a Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” de la Parohia Mărgineni din comuna Valea Mare.
În cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „dregătorul s-a întâlnit cu Cel Care a venit în lume, ca lumea să aibă viață veșnică și pentru aceasta a spus: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” (Matei V, 48). Dumnezeu este Sfânt, dar sfinți trebuie să fie și toți cei ce se apropie de Dumnezeu, cum Însuși poruncește: „Întru cei ce se apropie de Mine Mă voi sfinți” (Levitic X, 3). Prin sfințirea vieții noastre putem dobândi viața veșnică. Și aceasta este totuna cu despătimirea, fapt pentru care Mântuitorul Hristos a zis dregătorului: „vinde averea ta, dă-o săracilor şi după aceea, vino şi urmează-Mi!”.
Curățirea de patimi este o împreună-lucrare a omului și a lui Dumnezeu, cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „să fiu, prin împreuna-lucrare a ajutorului Tău, fără pată, drept, cinstitor de Dumnezeu, străin de tot lucrul rău, grăind adevărul, lucrând dreptatea, umblând întru dreptate, strălucind prin neprihănire, împodobit cu nestricăciunea, înfrumuseţat cu înţelepciunea şi cu cuminţenia, cugetând cele de sus, nesocotind cele de jos, luminând prin vieţuirea îngerească”. Doar cel care are conștiința împăcată cu Dumnezeu și nemustrată de o viață păcătoasă poate dobândi viața veșnică și să-L cunoască pe Dumnezeu. „Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan XVII, 3)
Cel care caută să cunoască cum poate dobândi viața veșnică trebuie să se și roage pentru acest lucru, ca și psalmistul: „La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta! Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale!” (Psalmi CXVIII, 15-19) și, iarăși: „Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu! Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii!” (Psalmi CXLII, 8-10).
Rugăciunea trebuie unită cu fapta cea bună pentru că „cel care iubeşte pe aproapele a împlinit Legea” (Romani XIII, 7-8), iar toată Legea dumnezeiască se cuprinde în porunca iubirii de Dumnezeu și de aproapele, care își găsește expresia în pericopa evanghelică prin ascultarea și urmarea lui Hristos, dar și prin ajutorarea săracilor. Însă „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei IV, 4), iar pentru aceasta a venit în lume Fiul lui Dumnezeu, ca omul să nu se mai hrănească, prin bogățiile sale, spre moarte, ci să se hrănească spre viața veșnică, mulțumind și binecuvântând pe Dumnezeu. De aceea a spus: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică” (Ioan VI, 26-27) și „Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică” (Ioan VI, 47).
Privind la nesfârșitele bunătăți cerești, descoperim, de fapt, că Dumnezeu ne cere puțin, ca să ne dea totul, ne cere să facem un lucru omenesc, ca să ne dea unul dumnezeiesc, ne cere să trăim puțin timp în bunătate, ca să ne dea viața veșnică”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
