„Bunătatea lui Dumnezeu așteaptă răspunsul omului la iubirea Lui, pe când diavolul, în răutatea lui, îl pândește pe om și umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie
„În ținutul Gherghesenilor, legiunea de demoni, care nu putea fi ținută de oameni înlănțuită în zale de fier, a fost îndepărtată prin cuvântul și puterea Fiului lui Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 20 octombrie, la Parohia Râmești din Protoieria Horezu.
Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „bunătatea lui Dumnezeu așteaptă răspunsul omului la iubirea Lui și, de aceea, a spus celui vindecat: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu!
În același timp, vedem cum diavolul, în răutatea lui, îl pândește pe om și „umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru V, 8), să îndepărteze de Dumnezeu, Izvorul bunătăților. Legiunile de demoni, care stăpâniseră sufletul și trupul acelui om din ținutul Gherghesenilor, recunosc dumnezeirea Mântuitorului, Pe Care Îl întreabă: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui! (Luca VIII, 28).
Îi chinuia apropierea de iubirea milostivă a Mântuitorului Hristos care, cunoșteau ei, avea să tămăduiască și să întărească voința celui căzut între tâlharii cei nevăzuți, spre a o întoarce către Dumnezeu, ca, mai apoi, să preschimbe întinăciunea aceluia într-o curăție deplină, în sufletul căruia avea să Se sălășluiască Împăratul ceresc. Odată ce a primit vindecarea minții, Hristos Domnul i-a poruncit să părăsească mormintele și să transforme sufletul său într-o candelă a virtuții. Virtutea necesită un efort susținut, pentru ca întunericul să scadă și lumina harului să se pogoare peste lucrarea minții. Precum o lumină puternică revărsată deodată asupra ochiului i-ar vătăma vederea, tot așa harul curăță mintea de întuneric puțin câte puțin, prin asceza omului, care arată voința lui de a ieși din întunericul patimilor.
Prin harul lui Dumnezeu, omul este îmbrăcat cu o putere înfricoșătoare pentru vrăjmașii cei nevăzuți. Dar această îmbrăcăminte plină de putere dumnezeiască trebuie păstrată cu multă grijă, iar nu stricată prin păcate, pentru ca ea să aibă aceeași tărie în toată vremea vieții, cum învață Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Cercetează-ți sufletul și nu arunca mărgăritarele înaintea porcilor... Vii la o mare încercare, la o mare înrolare de ostași, care ține un ceas. Dacă-l vei pierde pe acesta, răul nu se mai poate îndrepta! Dacă, însă, vei fi învrednicit de har, ți se luminează sufletul, primești o putere pe care n-o aveai. Capeți arme înfricoșătoare demonilor; iar dacă nu vei arunca armele și vei avea pecetea pe suflet, demonul nu se apropie de tine; se teme, căci prin Duhul lui Dumnezeu se scot diavolii”.
Acest lucru nu l-au înțeles, însă, locuitorii din Cetatea Gherasa care prețuiau mai mult turma de porci decât sufletul aproapelui lor și, de aceea, I-au cerut Fiului lui Dumnezeu să plece din ținutul acela. Numele cel minunat și slăvit al lui Dumnezeu era înfricoșător pentru cei potrivnici, însă înfricoșător, pentru că i-a cuprins frica, a fost și pentru aceia care n-au lepădat înlănțuirile păcatelor și au ales să se întoarcă la preocupările anterioare, decât să se așeze în comuniunea cu Dumnezeu.
Pe de altă parte, vedem că atunci când oamenii își lipesc sufletul de Dumnezeu, cei fricoşi se îmbărbătează, inimile cred, minţile se luminează, limbile propovăduiesc fără teamă iar Cuvântul vieţii cu tărie se vesteşte”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
