Rugăciunea unui soţ pentru soţia sa

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soţie ca tovarăşă nedespărţită a vieţii mele şi să-mi fie părtaşă soartei în timpul călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredinţându-mi această fiinţă, din mâinile Tale mi-ai încredinţat-o, să-i fac fericirea şi să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseţii, blândeţii şi a bunătăţii fiind însuşirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăşi firea sa, la felurite slăbiciuni şi neputinţe. Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea. Să nu pretind lu­cruri mai presus de puterile ei şi împotriva dreptului cuvânt. Căci dacă nu cerem de la stră­lucitorul trandafir să înfloreas­că afară din timpul său şi de la frageda viorea, să aibă tăria şi trăinicia copacilor, cum voi cere de la soţia mea, lucruri mai pre­sus de puterile ei?  Fă să mă port cu ea totdeau­na cu dragoste şi blândeţe şi când rătăceşte să o întorc cu bunătate din amăgirea ei. Des­fiinţează din inima mea mândria neomenească şi cruntul drept al celui mai tare, care m-ar îndemna a mă purta cu asprime şi a chinui o fiinţă pe care dragostea a aruncat-o în braţele mele şi pe care legile o ţin încă lângă mine, când poate această dragoste este stinsă. Fă să cunosc că este nedrept a asu­pri o fiinţă slabă şi fără nici o apărare, că este nevrednic a dispreţui şi a călca în picioare o floare ce a făcut bucuriile mele în frumosul timp al primăverii. Dreapta judecată îmi porun­ceşte, o, Dumnezeul meu, ca fiind şi eu însumi căzut în mii de greşeli şi neajunsuri, să sufăr cu răbdare pe ale soţiei mele, îmi arată că omul fireşte este supus amăgirilor şi rătăcirii şi a ierta şi a trece cu vederea greşelile aproapelui este fapta dragostei poruncite de Tine şi numai astfel purcezând, cerem ca Tu să ne ierţi, precum iertăm şi noi. Fă să cunosc că această fiinţă, ce mi-ai încredinţat-o, fiind supusă prin gingăşia şi neputinţa firii ei la multe feluri de boli şi slăbiciuni, se cuvine să mă port cu ea cu blândeţe şi iubire de oameni, să fiu sprijinul ei în boli şi slăbiciuni ce sunt legate de firea ei şi să nu uit niciodată că ea este mama acestor copii, de care mă bucur şi care mă veselesc prin mângâierile lor, că ei sunt un dar al dragostei ei şi ar fi nedrept a dispreţui po­mul care a dat, aşa frumoase roade. Păzeşte inima mea, Dumnezeule, de omorâtoarea otra­vă a geloziei şi a bănuielilor şi fă să cunosc că acestea nu fac decât a depărta dintre noi iubi­rea şi fericirea. Ajută-mi, ca prin vorbe şi fapte plăcute şi îndato­ritoare, să dovedesc soţiei mele că ea are în mine cel mai bun şi mai iubitor tovarăş. Şi dacă cu acest chip nu voi ajunge la scop, să mă feresc a întrebuinţa alte mijloace, care ar fi nefolo­sitoare. Asprimea şi purtarea rea, întărâtă duhurile, în loc de a le apropia; iar unei purtări blânde şi înţelepte şi unei dragoste îndelung-răbdătoare nu se poate împotrivi până în sfârşit nici cea mai stricată inimă; gheaţa groasă ce acoperă râurile, se topeşte când suflă neîncetat vântul cald al primăverii. Dumne­zeul meu, Tu Care cârmuieşti inimile oamenilor spre cele bune, cârmuieşte asemenea şi pe ale noastre şi fă ca deplina înţele­gere să unească sufletele noas­tre. Iar dacă Tu ai hotărât, Doam­ne, să cerci inima mea, dă-mi răbdare, ajută-mi să nu mă port împotriva poruncilor răbdării, nici să fiu nedrept către alţii, pentru că ei s-au arătat ne­drepţi către mine. Fă să cunosc că numai simţămintele de dragoste ale sufletului au putere asupra sufletelor. Întăreşte ini­ma mea în bunele hotărâri şi ajută-mi să nu fac nefericită, prin purtarea mea, nici o fiinţă, pe care bunătatea Ta mi-a încredinţat-o. Ci, printr-o înţeleaptă unire, bucurându-ne de fericire, pe cât poate omul a se bucura pe pământ, să binecuvântăm tot­deauna numele Tău. Amin.