soț

Stăpâne, Doamne, cel preacurat şi Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoşului Adam întru femeie şi i-ai binecuvântat şi ai zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul”, şi pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoţit Dumnezeu, omul să nu-i despartă, caută din cer, Preabunule Părinte, şi vezi jalea şi durerea ce au năpădit inima şi sufletul meu ce se vede astăzi despărţit de fiinţa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soţ (soţie) şi sprijin în această viaţă.

Dumnezeul meu, Tu mi-ai dat o soţie ca tovarăşă nedespărţită a vieţii mele şi să-mi fie părtaşă soartei în timpul călătoriei mele pe pământ. Fă, Preabunule, să cunosc că încredinţându-mi această fiinţă, din mâinile Tale mi-ai încredinţat-o, să-i fac fericirea şi să lucrăm împreună virtutea; că floarea frumuseţii, blândeţii şi a bunătăţii fiind însuşirile firii sale, totdeauna este supusă, prin însăşi firea sa, la felurite slăbiciuni şi neputinţe. Ajută-mi să nu fiu asupritor şi nedrept cu ea. Să nu pretind lu­cruri mai presus de puterile ei şi împotriva dreptului cuvânt.

O, Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, părtaş sorţii mele şi sprijinul meu în timpul călăto­riei acestei vieţi. Fă să cunosc că el este cel ce îngrijeşte de mine şi să nu întristez zilele lui niciodată, nici să fiu nemulţumitoare către acela care, cu toate puterile sale mă îngrijeşte şi mă sprijineşte. Fă-mă supusă şi îndatoritoare, ca nu printr-o purtare necuviincioasă, să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o câştigă pentru mi­ne şi copiii săi.