„Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie și-au deprins mintea și inima cu rugăciunea neîncetată și au atins culmile înalte ale îndumnezeirii”
„Sfinții ne-au încredințat că rugăciunea este un mijloc duhovnicesc de a-l ridica pe om la Dumnezeu. De aceea, rugăciunea trebuie să însoţească pe om permanent în urcuşul său, pntru că nimeni nu poate ajunge la rugăciunea desăvârşită dintr-odată, dacă nu s-a obişnuit să aibă mereu pe Dumnezeu în cuget, dacă nu i-a devenit o dulceaţă gândul la Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cadrul slujbei de Priveghere pe care a săvârșit-o la Mănăstirea Stânișoara la Sărbătoarea Sfinților Cuvioși Neofit și Meletie.
„Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie, ca de altfel și alți sfinți cunoscuți de Dumnezeu, s-au retras în această vatră de sihăstrie din jurul Mănăstirii Stânișoara pentru a se ruga și a dobândi rugăciunea curată, după cum îi povățuiseră duhovniceștii părinți cu viață sfântă care dobândiseră acest dar de la Dumnezeu. În liniștea acestui spațiu și în profunzimea rugăciunii, au căutat să-L cunoască pe Dumnezu prin adâncurile sufletului, prin inima lor. Mintea care vrea să se întoarcă spre inimă găseşte anevoie locul ei, spune părintele Dumitru Stăniloae. Trebuie să lupte mult cu gândurile din jurul ei, ca să-şi facă drum spre ea şi s-o deschidă. Adică mintea îşi recâştigă greu obişnuinţa de a privi prin inimă spre Dumnezeu, de a se preocupa cu El, de a-şi redeschide ochiul a cărui funcţiune este să vadă cele spirituale. Când lucrarea minţii obişnuită să se ocupe cu cele exterioare şi-a recâştigat obişnuinţa de a se preocupa de Dumnezeu, când s-a întors adică deplin în interior, în inimă, deschizând-o pe aceasta, atunci ea se întâlneşte acolo faţă în faţă cu Dumnezeu, trăind prezenţa Lui direct, sau simţindu-se în prezenţa Lui”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.
