Eşti aici

Pelerinajul de Florii în Municipiul Drăgășani

16 Aprilie / Viața Eparhiei

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost prezent în Sâmbăta lui Lazăr în mijlocul preoților și credincioșilor din Protoieria Drăgășani la Pelerinajul de Florii.

Înaltpreasfinția Sa a fost întâmpinat la Biserica „Sfântul Ilie” din municipiul Drăgășani unde a sfințit ramurile de salcie și finic pe care le-a oferit preoților și credincioșilor. Procesiunea s-a desfășurat pe traseul: Biserica „Sfântul Ilie” – strada Tudor Vladimirescu – strada Dobrogeanu Gherea – strada Aleea Melodiilor– Biserica „Sfântul Gheorghe” Izvoranu – strada Aleea Trandafirilor – strada Tudor Vladimirescu– strada Decebal, strada Traian – strada Nicoliță Sanda – Paraclisul Arhiepiscopal „Adormirea Maicii Domnului”.

La Paraclisul Arhiepiscopal „Adormirea Maicii Domnului”, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit icoanele ce au fost oferite celor prezenți și a rostit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor, la finalul căreia a prezentat tradiția Pelerinajului de Florii: „Mare și sfântă cu adevărat este această zi de prăznuire, în care ne aflăm împreună-călători cu Mântuitorul Hristos pe drumul ce duce spre Cetatea Ierusalimului! Astăzi, primăvara binevestește lumii apropierea Celui ce va să biruiască stăpânirea morții, deoarece, când se înnoia făptura, atunci Fiul lui Dumnezeu a lucrat mântuirea oamenilor, mai înainte închipuind tuturor Învierea.

În Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim se regăsește întrega taină care a declanșat șirul evenimentelor din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, marcând totodată împlinirea proorociilor din Vechiul Testament referitoare la venirea unui Mântuitor din casa și din seminția lui David. Din această pricină, Biserica a rânduit să comemoreze și să actualizeze acest moment din istoria mântuirii care arată în chip lămurit dumnezeirea lui Iisus Hristos, dar și slujirea Sa împărătească, făcând amintire de faptele care s-au petrecut atunci prin efectuarea unui pelerinaj, o călătorie a credinței prin cetățile creștine, căci, așa cum spune Alexander Schmemann, „adevărata încredințare vine din prăznuire”.

Pelerinajul de Florii are o istorie foarte veche, fiind consemnat pentru prima dată în Jurnalul pelerinei Egeria, o scriere datată în secolul al IV-lea. Iată cum descrie aceasta, felul în care se realiza pelerinajul de Florii la Ierusalim, undeva între anii 381-384: „Şi când se apropie ceasul al XI-lea, se citește pasajul din Evanghelie, când copiii, purtând ramuri şi stâlpări întâmpină pe Domnul, zicând: «Binecuvântat este Cel, Care vine întru numele Domnului!». Şi episcopul îndată se ridică şi tot poporul împreună cu el şi merg cu toții, pe jos, spre vârful Muntelui Măslinilor, cântând imne şi antifoane, și răspunzând unul către altul: «Binecuvântat este Cel, Care vine întru numele Domnului!». Şi toţi copiii, care sunt în apropiere, deci şi toţi cei care sunt prea mici ca să poată să meargă, sunt aduşi de către părinţii lor în braţe şi toţi au ramuri în mâini, stâlpări de palmier şi de măslin şi în acest mod episcopul e însoţit, după cum și Domnul a fost însoţit cândva. Pentru că toţi, de toate categoriile, femei şi bărbaţi, însoţesc pe episcop pe tot acest drum, mergând pe jos, în aşa fel încât dau acele răspunsuri din vârful muntelui până în cetate şi apoi, prin întregul oraş, până la Biserica Învierii, mergând foarte încet, pentru ca întregul popor să poată să se ţină de procesiune”.

Pelerinajul este o manifestare a dinamismului Bisericii în spațiu și în istorie, o confirmare a viabilității ei în contextul unei lumi tot mai secularizate în care omul turist a înlocuit omul pelerin. Din însemnările pelerinei Egeria putem observa strânsa conexiune dintre pelerinaj și celebrarea liturgică, pe de o parte, și între pelerinaj și lectura textelor scripturistice, pe de altă parte. În acest fel, pelerinajul devine o formă de mărturisire a dreptei credințe, dar și un prilej catehetic, o lectio divina. Despre dimensiunea gnoseologică a pelerinajului aflăm și din scrierile lui Eusebiu de Cezareea, părintele Istoriei bisericești, care relatează că imediat după anul 200, un episcop cu numele Alexandru, plecat din părțile Capadociei, a întreprins o călătorie la Ierusalim cu scopul de a se ruga și de a cunoaște”, a accentuat Înaltpreasfinția Sa.

Pelerinajul de Florii aminteşte în mod deosebit de călătoria Mântuitorului Hristos împreună cu ucenicii Săi, din Betania spre Ierusalim, călătorie care culminează cu Intrarea Sa în Ierusalim, când este întâmpinat de tot poporul ca un adevărat Împărat, cu stâlpări (ramuri) de copaci înălţate triumfător, cu flori şi cu cântări de laudă.

Alte articole despre: