Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Acceptând iubirea lui Dumnezeu, cel care locuia însingurat printre morminte și al cărui suflet era posedat de diavol, se schimbă, devenind templu al iubirii față de semeni”
„Chipul dumnezeiesc al persoanei se dezvăluie şi se actualizează în comuniune. Prin lucrarea lui Dumnezeu, cel care locuia însingurat în morminte și al cărui suflet era posedat de diavol, înfricoșându-i pe ceilalți, se schimbă, devine templu al iubirii față de semeni și și-a deschis inima spre comuniunea cu Mântuitorul Hristos”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la finalul slujbei de sfințire a capelei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la Parohia Fârtățești.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a arătat că, „pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, omul trebuie să-și elibereze sufletul de păcate, pentru că, dacă sufletul este robit, se află în imposibilitatea împlinirii poruncilor lui Dumnezeu şi edificării unei vieţi morale, pline de sfinţenie.
Sfântul Chiril al Alexandriei, tâlcuind pericopa evanghelică a acestei duminici, remarca următoarele: „demonii sunt cruzi, răi, periculoși și îi rănesc pe cei care cad sub puterea lor. Întâmplarea evidențiază acest lucru, întrucât au condus turma de porci deasupra hăului și i-au înecat în ape. Hristos le-a îndeplinit cererea pentru ca noi să desprindem învățătură din ceea ce s-a întâmplat și să vedem că sunt nemiloși, niște fiare ce nu pot fi îmblânzite și cu unica intenție de a face rău celor care cad sub puterea lor. Dacă cineva este iubitor de murdărie și se complace în oroarea păcatului, Dumnezeu îngăduie ca o astfel de persoană să cadă în puterea lor și să se scufunde în abisul blestemului. Niciodată nu se va întâmpla ca aceia cu dragoste pentru Hristos să le cadă pradă. Nu ni se va întâmpla nici nouă, niciodată, atâta timp cât Îi urmăm pașii, ne dorim lucruri care ne fac cinste și care se potrivesc vieții demne de lauda la care ne îndeamnă Hristos prin învățăturile Evangheliei”.
Viaţa în har înseamnă comuniunea cu Hristos, pentru că doar în acest mod harul lui Dumnezeu se poate sălăşlui în inima celui credincios, luminându-i conştiinţa. Creştinul devine prin aceasta purtător de lumină, alungând de la sine întunericul necunoştinţei, odată cu întunericul păcatelor.
Dumnezeu ne cheamă să trăim nu în întuneric, ci în lumina comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii, pentru că, afirma Părintele Dumitru Stăniloae, „lumina nu e decât deschiderea unei persoane spre alte persoane. Dar dacă persoanele sunt mânate lăuntric către deschiderea spre lumină, înseamnă că ele au ca fundament comuniunea treimică de Persoane, ca veşnică şi supremă deschidere reciprocă în lumina iubirii. Toate zâmbetele de lumină ce şi le dăruiesc oamenii şi prin care îşi imprimă viaţa de bucurie şi de sărbătoare se hrănesc din zâmbetul luminos mai presus de înţelegere”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
