„Astăzi, omul este părtaș epifaniei lui Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu Întrupat Care i Se oferă cu iubire dumnezeiască pentru a trăi bucuria comuniunii”, a spus IPS Varsanufie la sfințirea bisericii Paraclisului Arhiepiscopal „Nașterea Domnului”
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit în prima zi de Crăciun slujba de sfințire a Bisericii „Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian” de la Paraclisul Arhiepiscopal „Nașterea Domnului” din cartierul Ostroveni al municipiului Râmnicu-Vâlcea.
„Lucrare a dragostei, a milei și a harului lui Dumnezeu, Nașterea Fiului pentru mântuirea oamenilor a fost hotărâtă din veșnicie, deasupra timpului, fiind „taină a voii Sale, după bunăvoința Sa, precum mai înainte a hotărât întru Sine” (Efeseni I, 9), „taina cea din veci ascunsă în Dumnezeu” (Efeseni III, 9), buna voie a Sa și darul „care ni s-a dat nouă întru Hristos Iisus, mai înainte de toți vecii” (II Timotei I, 9)”, a spus Chiriarhul Râmnicului.
Înaltpreasfinția Sa a arătat totodată că „suntem chemați să mărturisim că Mântuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeul Cel născut din Tatăl în veșnicie, dar și Părinte al veacului ce va să vie, iar „dacă Domnul este începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor veacurilor trecute și viitoare, pe drept cuvânt putem zice că au ajuns la noi veacurile destinate îndumnezeirii celor vrednici”, a împărtășirii de eternitate.
Astăzi se împlinește dorul creştinului de a fi martor al Împărăţiei lui Dumnezeu. Astăzi, omul este părtaș epifaniei lui Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu Întrupat Care i Se oferă cu iubire dumnezeiască pentru a trăi bucuria comuniunii cu Dumnezeu, pentru ca viața să fie plină de puterea și lumina împărăției, de lumina și puterea credinței, a iubirii și a nădejdii, deschizându-se veşniciei şi făcând posibilă experierea duhovnicească a eternităţii, pentru că El a venit să răscumpere pe oameni din robia păcatelor „scoțându-i de sub puterea întunericului și strămutându-i în împărăția iubirii Sale“ (Coloseni I, 13). Astăzi suntem chemați să descoperim valoarea unică și veșnică a persoanei umane, pentru că Cel mai înainte de veci născut din Tatăl împlinește și răscumpără timpul: „El este Cel care schimbă timpurile şi ceasurile” (Daniil II, 21), „spre iconomia plinirii vremurilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ, toate întru El, întru care şi moştenire am primit, rânduit fiind, mai înainte, după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale” (Efeseni I, 9-10).
Timpul își dobândește sensul său real odată cu înomenirea Fiului lui Dumnezeu. „Începutul” primește alte semnificații depline, în condițiile unirii timpului cu veșnicia în viața divino-umană a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin Mântuitorul Hristos, veșnicia nu mai aparține strict lui Dumnezeu, căci omul este chemat să moștenească viața veșnică.
Prin sfințirea vieții noastre, putem dobândi viața veșnică. Pentru aceasta, timpul pe care Dumnezeu ni-l oferă ca dar, în înșiruirea anilor, trebuie să-l prețuim ca pe un timp al înveșnicirii noastre, un timp al faptelor bineplăcute lui Dumnezeu și oamenilor, un timp sfințit de prezența noastră la rugăciune”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
