Centenar Amilcar Săndulescu, „fiul” Eroului Necunoscut

Momentul comemorativ a fost organizat de Arhiepiscopia Râmnicului, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județeană „Matei Basarab” Vâlcea, Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, în parteneriat cu Garnizoana Râmnicu-Vâlcea și Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române.

La momentul centenarului mutării la cele veșnice a lui Amilcar Săndulescu,  Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a săvârșit slujba de pomenire, la finalul căreia au susținut alocuțiuni, în prezența comandantului Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea, col. Marius-Nicușor Gâju, istorici, profesori universitari și elevi ai Colegiului Național Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, care au editat un număr omagial al revistei „Orizont cultural” cu acest prilej.

Totodată, a avut loc defilarea Gărzii de Onoare a Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea și un concert de cântece patriotice susținut de Fanfara Județeană „Constantin Brâncoveanu” Vâlcea,  dirijor: plt. adj. pr. (r) Petrișor Mirea.

Despre momentul comemorativ închinat lui Amilcar Săndulescu, istoricul Eugen Petrescu, președintele Filialei Județene „Matei Basarab” Vâlcea din cadrul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, a subliniat: „De peste o sută de ani sărbătoarea Înălțării Domnului este consacrată și ca Zi a Eroilor, acum fiind pomeniți eroii neamului românesc din toate locurile și din toate timpurile, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1920, consfinţită ulterior prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001, prin care această zi a fost proclamată sărbătoare națională bisericească. Iată că, nu întâmplător, primul hram al Catedralei Mântuirii Neamului este „Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor”, iar cel de-al doilea hram „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”. Și nu întâmplător în piciorul Sfintei Mese din altarul Catedralei Naționale sunt așezate listele cu cei peste 350.000 de eroi români, ale căror nume sunt temelia României Mari. Așadar, Catedrala Mântuirii este „un simbol spiritual naţional” dedicat eroilor, care, prin jertfa lor supremă, au făcut posibilă unitatea de neam și făurirea României Mari prin Marea Unire de la 1918.

Anul acesta depășim cadrul Zilei Eroilor, pentru că este unul cu o semnificație aparte pentru poporul român. În marea majoritate a cimitirelor de onoare de pe cuprinsul țării, odihnesc eroii întregitori, căzuți în Marele Război din 1916-1919, ale căror nume se cunosc. Dar foarte mulți eroi, bunici și străbunici ai noștri, odihnesc sub glie cu nume necunoscute. De aceea, în 1921 în România se pune problema desemnării, după modelul occidental, a unui „Erou Necunoscut”, ca simbol al jertfei pentru făurirea României Mari. Pentru aceasta, Ministerul de Război cere Societăţii „Mormintele Eroilor Căzuţi în Război” (astăzi Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”), să studieze urgent modalitatea alegerii Eroului Necunoscut al Românie şi să se facă propuneri în această privinţă. În scurt timp se formează un comitet național care să îndeplinească această nobilă misiune. Astfel, prin hotârârea acestui comitet, la 5 mai 1923 sunt dezgropate osemintele a 10 eroi necunoscuți din locurile în care s-au dat cele mai crâncene lupte: Rasoviţa (jud. Gorj) de pe frontul de la Jiu, Bălăria (jud. Vlaşca) pentru apărarea Bucureştiului, Azuga (jud. Prahova), pentru apărarea Văii Prahovei, Topraisar (jud. Constanţa) de pe frontul Dobrogei, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Târgu Ocna (jud. Bacău) de pe frontul Moldovei, Ciucea (fostul jud. Cojocna) de pe frontul din Transilvania și Chișinău (Basarabia), în luptele de alungare a trupelor țarise bolșevizate.

Osemintele celor zece eroi au fost așezate în sicrie de stejar, căptușite cu tablă de zinc, toate de același model, și transportate la Mărășești, locul sângeroaselor lupte din vara anului 1917, urmând ca dintre acestea, doar unul să fie desemnat pentru a deveni Eroul Necunoscut al Romaniei.

Pentru alegerea Ostașului/Eroului Necunoscut a fost desemnat elevul fruntaș Amilcar Săndulescu din clasa I a Liceului Militar „Dimitrie A. Sturdza” din Craiova (astăzi Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”), orfan de război, cu media cea mai bună la învățătură și cu cel mai desăvârșit comportament dintre toți elevii celor patru licee militare din România (Iași, Craiova, Mănăstirea Dealu și Chișinău). Acesta era născut la doar două-trei dealuri nord-vest de această sfântă mănăstire, în comuna Mădulari de Beica (pe atunci), astăzi Mădulari, județul Vâlcea, la 20 februarie 1911, fiind al treilea copil al familiei învăţătorului Constantin Săndulescu şi al Mariei Săndulescu.

Ceremonia alegerii Eroului Necunoscut s-a desfășurat pe 14 mai 1923, la orele 15.00. După slujba religioasă a urmat momentul mult așteptat, descris de Amilcar astfel: „M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând și stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul și mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu. Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toți eroii neamului, ai și pe tatăl meu”.

        După impresionantul moment, cele 9 sicrie rămase nedesemnate au fost înhumate la Mărășești, iar sicriul cu rămășițele Eroului Necunoscut a fost transportat la București și depus în ziua de 15 mai la Biserica „Mihai Vodă”, pentru două zile de pelerinaj. Joi, 17 mai 1923, de Înălțarea Domnului, prăznuită, cum spuneam mai sus, încă din 1920 și ca Zi a Eroilor, în prezența unui public numeros, format din autorități, cler, militari, elevi, veterani, invalizi, văduve și orfani de război, Eroul Necunoscut și-a găsit liniștea postumă în Parcul Carol. La finalul ceremoniei de la București, cei prezenți au avut parte de un tablou zguduitor: o văduvă însoţită de cele trei fiice orfane de război s-au apropiat de groapă şi au depus flori pe mormântul Eroului Necunoscut, îngenunchind, plângându-şi soţul şi tatăl, sub ochii plini de lacrimi ai asistenței. Pe placa de mormânt, străjuită de o flacară care arde neîntrerupt, stă scris: „Aici odihnește fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României Întregite. 1916-1919”.

        Printr-o nedreaptă decizie, ca multe altele, la 22 dec. 1958, regimul comunist a strămutat acest simbol al eroismului naţional la Mărăşeşti, pentru ca, pe 26 oct. 1991, după căderea regimului, Eroul Necunoscut să revină acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25 nov. 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului/Eroului Necunoscut la locul inițial, din 1923, pe explanada din faţa actualului Memorial al Eroilor Neamului.

        Amilcar Săndulescu, „fiul” Eroului Necunoscut, a terminat anul şcolar ca fruntaş la învățătură, fapt pentru care conducerea Liceului „Dimitrie A. Sturdza” l-a recompensat cu o tabără la Sanatoriul Militar de la Techirghiol, unde, din păcate, în după amiaza zilei de 28 iulie 1923, la vârsta de doar 12 ani, acesta avea să fie luat de valurile mării și să moară înecat sub privirile îngrozite ale colegilor. A fost înmormântat în ziua de 2 august, cu onoruri militare, în Cimitirul Sineasca din Craiova, sub ochii înlăcrimați de durere ai mamei sale, văduvă de război din 1916. Erau lacrimile unei mame ce se adăuga prin această tragedie miilor de mame românce care și-au plâns băieții, căzuți pe front, până au orbit.

        Așa a luat ființă în România, în urmă cu 100 de ani, după modelul occidental, Instituția Eroului Necunoscut. De aceea, anul acesta, la nivel național omagiem Centenarul „Eroului Necunoscut” printr-o serie de manifestări culturale, religioase și militare. În plus, noi, vâlcenii, pomenim și sufletul acestui copil, Amilcar Săndulescu, fiu al acestor locuri, orfan de război, devenit și el, ca și Eroul Necunoscut, simbol al neamului; un copil pe care trebuie să-l păstrăm veșnic viu, în gândurile noastre, să-l pomenim și să-i cinstim memoria așa cum se cuvine, ca pe o datorie sacră, nu doar acum, la 100 de ani de la tragica sa moarte, ci în vecii vecilor”.

        În continuarea evenimentului comemorativ au susținut alocuțiuni:

-Prof. univ. dr. Tudor Rățoi, Istoria Instituției Eroului Necunoscut;

-Prof. univ. dr. Dinică Ciobotea, Alegerea Eroului Necunoscut al României;

-Gl. bg (rtr) Grigore Buciu, Amilcar Săndulescu – „fiul” Eroului Necunoscut al României;

-Prof. dr. Gabriel Croitoru, Tragedia de la Techirghiol, din 28 iulie 1923. Mormântul și monumentul lui Amilcar Săndulescu – „fiul” Eroului Necunoscut;

- Prof. Nori-Ionela Cadea, elev sergent major Vlad Ilie, prezintă ținuta (reconstituită) a elevului fruntaș Amilcar Săndulescu;

-Prof. Nori-Ionela Cadea, elev sergent major Drăghici Constantin-Emanuel și elev sergent Georgescu Arianna-Oana-Karina, Revista „Orizont cultural”, ediție omagială dedicată lui Amilcar Săndulescu.