Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Recunoștința descoperă noblețea sufletească a celui care o practică”
„Să dăm mulțumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos!” (I Corinteni XV, 57), nu doar printr-o simplă înșiruire a cuvintelor, ci prin faptele alese și bineplăcute lui Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 15 ianuarie 2023, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat că „noi suntem chemaţi să creştem în iubirea desăvârşită între noi şi faţă de Dumnezeu, care se manifestă și se dezvoltă prin starea de mulțumire, care îzvorăște din starea de comuniune. Recunoștința descoperă noblețea sufletească a celui care o practică.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeu, după nenumăratele și nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscător, care să știe să-I mulțumească pentru binefacerile primite”.
Sfântul Apostol Pavel ne arată, de altfel, că mulțumirea devine răspunsul creștinului față de harul lui Dumnezeu revărsat asupra lui: „Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Hristos Iisus” – le spune el creștinilor din Corint (I Corinteni I, 4).
Și filipenilor, Apostolul neamurilor le adresa îndemnul ca „întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre întru Hristos Iisus” (Filipeni IV, 6-7). Rugăciunea de mulțumire este astfel întărirea şi luminarea sufletului: „Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa. Astfel, mărturia lui Hristos s-a întărit în voi, Încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos” (I Corinteni IV, 4-7). Rugăciunea de mulțumire trebuie să se facă neîncetat nu pentru a-L îndupleca pe Dumnezeu spre împlinirea vreunei anume cereri, ci pentru a adeveri că omul se întoarce la Dumnezeu şi vrea să rămână neîncetat lângă El, spre a fi al Lui şi părtaş darurilor Lui.
„Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Coloseni III, 15-17). Cu cât ÎI mulţumim mai mult lui Dumnezeu, prin rugăciune, prin participarea la Taina Sfintei Euharistii, cu atât ne împărtășim mai mult de darurile lui Dumnezeu, iar Sfântul Isaac Sirul spune că: „mulţumirea celui care primeşte îl obligă pe cel care dă, să ofere daruri mai mari decât cele de dinainte” . Pe de altă parte, cei care s-au arătat a fi nemulțumitori s-au îndepărtat de darurile lui Dumnezeu, atrăgând asupra lor nesfârșită suferință”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.