Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Viaţa aspră, postul, ostenelile sihăstreşti şi rugăciunea continuă au lucrat minunat asupra Sfântului Antonie”

„Sfântul Antonie a renunțat la neguțătoria celor folositoare trupului – a continuat Înaltpreasfinția Sa - spre a împlini poruncile lui Dumnezeu și a ajunge la cunoașterea nemijlocită, la trăirea credinței. A înțeles, de fapt, că Dumnezeu tămăduiește toate puterile sufletești ale omului credincios, atrăgând spre bine gândirea, voința, pofta, simțirea și toată lucrarea lui.

Dorind să ducă o viaţă ascetică, cu post şi priveghere după modelul monahilor atoniţi, Sfântul Antonie a cerut binecuvântarea Episcopului Ilarion al Râmnicului pentru a merge la Sfântul Munte Athos, însă acesta, văzând râvna pentru cele sfinte a monahului Antonie şi cunoscându-i viaţa sa îmbunătăţită, l–a convins să renunţe la acest gând şi să rămână pe meleagurile vâlcene unde a cunoscut nevoinţele sihaştrilor din aceste ținuturi, sporind în rugăciune şi smerenie.

Ne-a încredințat că fără rugăciune nu poți găsi calea spre Domnul, nu poți înțelege adevărul, nu-ți poți răstigni trupul împreună cu patimile și cu poftele, nu-ți poți lumina inima cu Lumina lui Hristos și nu te poți uni mântuitor cu Dumnezeu.

Rugăciunea pe care o ascultă Dumnezeu trebuie să izvorască dintr-o inimă sinceră, să fie săvârșită cu toate puterile ființei omenești, cu luare-aminte la cuvintele rostite și să ceară doar acele lucruri bune care sunt mai presus de puterea noastră a le dobândi, căutând permanent voia lui Dumnezeu, mai presus de voia noastră.

Dacă omul Îl dorește sincer pe Dumnezeu, atunci și Dumnezeu îi primește rugăciunea, Se descoperă omului și-i sfințește viața”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.