Eşti aici

Slujba de parastas pentru vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Gherasim Cristea

9 Aprilie / Administrativ

Înalpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit sâmbătă, 9 aprilie, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” slujba de parastas pentru vrednicul de pomenire, Arhiepiscopul Gherasim Cristea.

La final slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a prezentat chipul duhovnicesc al vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Gherasim Cristea, despre care a spus că „rămâne pilda vie a slujitorului smerit care și-a pus nădejdea în Domnul”.
Pomenirea a continuat la mormântul arhiepiscopului Gherasim din incinta Centrului Eparhial.

Cuvântul integral al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului:
„Înaltpreasfințitul Gherasim, arhiereul care a căutat să înveșnicească darurile primite de la Dumnezeu

S-au împlinit opt ani de când Înaltpreasfințitul Gherasim, arhiereul dăruit de Dumnezeu Arhiepiscopiei Râmnicului „îndelungat în  zile”, a pășit pe cărările veșniciei și s-a așezat în Țara de peste veac, încredințându-ne de adevărul pe care l-a mărturisit statornic întreaga sa viața: „fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem” (Romani XV, 8), și „lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu” (I Timotei II, 1-3) este rugăciunea noastră, pentru că în mintea curată a rugătorului Se oglindește Dumnezeu, așezându-ne „în nădejdea Învierii şi a vieţii celei de veci”.
Călugăr de vocație, a primit chemarea „Mai-Marelui păstorilor” (I Petru V, 4) de a  se aduce „jertfă vie”, după cuvântul Sfântului Grigorie Teologul, umblând „întru înnoirea vieţii“ (Romani VI, 4). S-a îmbrăcat cu negrăita haină a smereniei și s-a lipit prin rugăciune stăruitoare de Dumnezeu, nădăjduind, în lumina dreptei credinţe, că bunătatea și ascultarea îi vor prilejui gustarea bunătăților veșnice.Viața sa a reprezentat o scară spre Împărăția lui Dumnezeu, o chemare la desăvârșire.
Înaltpreasfințitul Părinte  Gherasim rămâne pilda vie a slujitorului smerit care și-a pus nădejdea în Domnul din toată inima sa (Pilde III, 4-5), înșiruind anii, „întru dragoste, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credință, blândețe” (Galateni V, 22-23), cu pace aducătoare de liniște în inima sa și a fiilor săi duhovnicești. 
În cei 44 de ani de ani de arhierie a împărtășit învățătura cea bună și folositoare, devenind visterie însuflețită a dumnezeieștilor dăruiri pentru toți fiii săi duhovnicești. Chemat la înalta treaptă a arhieriei la vârsta maturității depline, s-a arătat a fi înțelept și bun chivernisitor al casei lui Dumnezeu, cinstitor al sfinților și ales veghetor al acestora, într-o frumoasă mărturisire dovedită prin dârzenie mucenicească. 
Și în anii în care timpul se așternea pe chipul său ca o ninsoare blândă, curată, când vârsta trupului o întrecuse cu mult pe cea a sufletului, Arhiereul Gherasim a fost așezat în scaunul vlădicesc al Râmnicului, din care, cu prospețimea gândului, cu răbdare și înțelepciune, a îndrumat cu privirea și, în stare de veghe continuă, a devenit candela care a păstrat și propovăduit cuvintele vieții veșnice. 
Cu smerenie și multă răbdare, prin bunătatea sa sufletească, a transformat pridvorul reședinței sale într-un loc al întâlnirii cu oamenii de bine și, în acel spatiu al comuniunii, a înălțat privirile și dragostea multora către Împărăția lui Dumneu, încredințându-i, cu autoritatea vârstei și cu suavul său chip părintesc, că actul ctitoriei rămâne permanenta mărturie a credinței, iubirii și jertfelniciei. 
De-a lungul anilor, înfățișarea lui simplă era a bătrânului de demult care  impresiona, cu totul admirativ, la ședințele Sfântului Sinod, printr-o puternică voință interioară, prin îndrăzneala gândirii și vigoarea propunerilor. Aceeași atitudine a avut-o și în Eparhie, fie că amintim de edificarea unor noi clădiri utile activității misionare, de restaurarea monumentelor istorice sau, în general, de îngrijirea patrimoniului Bisericii. Cu o putere mobilizatoare extraordinară, în care surprindea adevăruri mari în cuvinte simple, întrețesute, aproape de fiecare dată, de propriile gânduri și frământări, de griji și provocări, a arătat tuturor acelora care l-au cunoscut că niciodată nu este prea târziu și că faptele ne împlinesc vocația creatoare.
Totodată, a vegheat la menținerea unei vieții spirituale vii, nefiind străin  de nimic din mersul duhovnicesc al mănăstirilor și al parohiilor, dar și al cârmuitorilor acestora. Pentru aceasta, s-a făcut tuturor toate, ascultând, povățuind, limpezind gândurile fiilor săi duhovnicești, întărindu-i prin rugăciune. A mărturisit prin fapte luminoase că responsabilitatea arhiereului nu poate fi limitată doar la hirotonirea slujitorilor Bisericii și la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu, ci se extinde și la purtarea de grijă permanentă față de cei pe care i-a născut ca slujitori ai lui Hristos. Cu nesfârșită iubire, i-a călăuzit pe fiecare în parte, spre a se înnoi, „spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit” (Coloseni III, 10). Părinte al tuturor, cu inima curată,  întru toate L-a așazat pe Mântuitorul Hristos model desăvârșit de viețuire, iar Înalpreasfinția Sa a devenit model de lucrare spre creșterea celor încredințați spre mântuire către asemănarea cu Dumnezeu.
 Pentru cei neîntăriți în credință, a fost Păstorul cel Bun care a alergat după oaia cea pierdută, spre a o întoarce prin cuvânt bun, prin sfătuire blândă „întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă” (Efeseni V, 2).
Total dăruit Arhiereului Hristos și Bisericii Sale, Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim va rămâne pururea în mintea și în inima tuturor celor ce l-au cunoscut și au admirat chipul său luminos și bunătatea sa sufletească.
La acest ceas de pomenire, rugăm pe Milostivul Dumnezeu să așeze sufletul arhierului Său Gherasim împreună cu drepții și sfinții  pe care i-a cinstit cu jertfelnică dragoste, între lumina cea neînserată a Împărăției Sale cele veșnice.
Veșnica lui pomenire!”

† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului

 

Alte articole despre: