„Voievodul Mircea cel Bătrân este chip al demnității neamului românesc și apărător al credinței în perioada expansiunii otomane”, a spus IPS Varsanufie la Mănăstirea Cozia

Înaltpreasfinția Sa a săvârșit slujba de parastas pentru ctitorul Mănăstirii Cozia, momentul de rugăciune fiind continuat în Pavilionul „Gheorghe Bibescu” unde Prof. Univ. Dr. Adrian Cioroianu de la Facultatea de Istorie a Universității București, Director al Bibliotecii Naționale din București,  a prezentat tema „Un cruciat român: Voievodul Mircea – ctitorul, diplomatul, luptătorul”.

Chiriarhul Râmnicului a evocat personalitatea Voievodului Mircea Bătrân, pe care l-a numit „binefăcător al neamului și apărător al Creștinătății în fața expansiunii otomane, ctitorul de neam și cultură care, prin construirea Coziei, a oferit o candelă spirituală cu o însemnătate aparte pentru istoria poporului român.

În acel secol al frământărilor politice, marcat de nesfâșite războaie, voievodul Mircea cel Bătrân se remarcă în istoria europeană drept un chip al demnității ferme în fața tendințelor expansioniste ale vremii, reușind, întru totul stăruitor și cumpătat în politica de apărare a țării, înfăptuită, desigur, cu multe sacrificii umane și materiale, să câștige și să impună respect pentru Țara Românească, rămânând peste veacuri un reper în îndelungatul drum al înfăptuirii unității naționale.

Totodată, pe plan intern, a realizat numeroase reforme pe plan juridic și social, iar în viața bisericească a oferit Mitropoliei Țării Românești contextul prielnic de afirmare și de păstrare a valorilor sale spirituale și culturale, făcând posibil ca Mănăstirea Cozia, frumoasa și inegalabila sa citorie, să străbătă veacurile, înfruntând deopotrivă valurile Oltului și valurile timpului care au zdruncinat integritatea Bisericii, cu greutățile și pericolele la care a fost expusă pe parcursul dăinuirii sale.

Ca fiu al Bisericii Ortodoxe, Voievodul Mircea cel Bătrân și-a ales sfătuitori de cinste, între care se remarcă logofătul Filos, călugărit Filotei, autor al unor cântări liturgice, cât și, în chip deosebit, duhovnicul său, Sfântul Nicodim de la Tismana, un garant cert al viețuirii creștine în frica de Dumnezeu, pe care voievodul o trăia.

Încurajând cultura şi arta, care în timpul său au atins culmi vrednice de laudă în mănăstirile și așezămintele pe care le-a ctitorit ori s-a preocupat de bunăstarea acestora, a făcut posibilă apariția Tetraevangheliarului Sfântului Nicodim de la Tismana, din anii 1404-1405, iar cercetările ultimilor ani au adus la lumină încă două manuscrise ce datează din vremea domniei sale: Hexaemeronul lui Ioan Exarhul, a cărui prezenţă în Ţara Românească este dovedită de o însemnare slavonă din anul 1411.

De o valoare artistică remarcabilă, impresionând prin somtuozitatea şi strălucirea firului de aur şi argint cu care a fost lucrat, este și Epitaful cozian, cel mai vechi dintre cele păstrate în Ţara  Românească şi Moldova, alăturându-se Bederniţei şi Orarului de la Tismana (cca. 1381-1383).

Mănăstirea Cozia a fost ctitorită într-un spațiu amprentat de prezența monahilor isihaști, iar noua biserică, închinată Sfintei Treimi a reprezentat un semn al iubirii sale faţă de Hristos, faţă de Biserică, dornică să întărească zidurile sufleteşti ale poporului prin dreapta credinţă. Însă această bijuterie arhitectonică și picturală avea însă un scop mult mai adânc: era o luare în posesie a hotarului țării, unde principele își instalează efigia și își pregătește necropola, spre a veghea, peste veacuri, atât la păstrarea Ortodoxiei țării sale, cât și a bisericilor pe care le-a sprijinit.

După o strălucitoare domnie, Voievodul Mircea cel Bătrân a trecut la cele veșnice la 31 ianuarie 1418 şi, respectându-i-se testamentul, a fost adus de la reşedinţa de la Argeş la Mănăstirea Cozia unde a fost îngropat la 4 februarie 1418. Mormântul a fost proiectat, după modelul mormintelor apusene medievale din secolele XII – XV, fiind întru totul distins între mormintele boiereşti şi domneşti din ţara noastră.

Dreapta credință, evlavia și demnitatea domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân au rămas întipărite în conștiința neamului românesc, iar în jertfa și slujirea călugărilor cozieni de a păstra vie candela credinței unită cu rugăciunea, spre a-i face pe credincioși să simtă cu adevărat, ca realitate, prezența Împărăției lui Dumnezeu, se vădește moștenirea spirituală a epocii voievodului”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.