Slujba de înmormântare a arhimandritului Chesarie Gheorghescu

Slujba religioasă a fost săvârșită în fața bisericii voievodale Nașterea Maicii Domnului, în prezența obștii Mănăstirii Dintr-un Lemn, a preoților, monahilor și monahiilor, dar și a credincioșilor cărora  le-a fost părinte duhovnicesc și iscusit povățuitor.

La sfârșitul Slujbei de înmormântare, Părintele Protoiereu Nicolae Moga  a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel: „Am primit cu întristare vestea trecerii din această viață a Părintelui Arhimandrit Dr. Chesarie Gheorghescu, vrednic slujitor al Bisericii noastre.

Părintele Arhimandrit Chesarie Gheorghescu a fost Exarh al mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor în perioada 1977 – 1988 și slujitor al Catedralei Patriarhale din București. Preot misionar și harnic, apărător înțelept al tradiției monahale ortodoxe românești, cu o deosebită personalitate culturală și duhovnicească, Părintele Arhimandrit Chesarie Gheorghescu rămâne o pildă de dăruire pentru Biserica noastră.

În aceste momente de întristare pentru toți cei care l-au cunoscut, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Domnul Vieții, să așeze sufletul slujitorului său Arhimandritul Chesarie împreună cu drepții, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!”

Apoi, Părintele Arhimandrit Iustinian Cârstoiu a  evocat în fața monahilor, preoților și credincioșilor prezenți la slujbă personalitatea duhovnicească  a arhimandritului Chesarie Gheorghescu.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, în cuvântul de mângâiere adresat obștii monahale și fiilor duhovnicești ai părintelui arhimandrit, a  arătat că „Părintele Chesarie a fost un model de statornicie, trăind în rânduielile monahale timp de 72 de ani. Bucuria vieții mănăstirești a împărtășit-o sutelor de călugări și călugărițe din mănăstirile din eparhiile Râmnicului, Argeșului și Bucureștilor cărora le-a devenit părinte duhovnicesc. A fost de asemenea un mărturisitor al credinței prin cuvântul rostit în predica sa, dar mai ales prin atitudinea pe care a avut-o pentru apărarea monahismului ortodox.

Deși a avut diverse ascultări administrative, a rămas legat de Mănăstirea Dintr-un Lemn, de chilia sa, din care a îndrumat cu multă iscusință duhovnicească atât obștea de maici cât și pe cei care veneau și pășeau pragul acestei mănăstiri, împărtășindu-se de înțelepciunea și sfaturile sale. De aceea, sfaturile și povețele sale trebuie să rodească în mănăstirea aceasta și este o datorie a fiilor săi duhovnicești  de a împlini rânduiala părintelui. Este o datorie a fiecăruia dintre noi să-l pomenim la rugăciune și Îl rugăm pe Dumnezeu să așeze sufletul lui cu drepții, să-l pomenească în rândul sfinților”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.

Sicriul cu trupul celui adormit a fost purtat de monahi în sunet de clopot în jurul bisericii, după care a fost așezat în mormântul pregătit în incinta mănăstirii, întru nădejdea învierii și a vieții de veci.