„Prin credință, cei doi orbi, au trăit bucuria de a fi în comuniune cu Mântuitorul Hristos”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Mănăstirea Govora

„Credința le-a cuprins întru totul puterile sufletești încât au reușit, spre deosebire de mulți dintre cei care erau martori ai nenumăratelor minuni pe care Domnul le săvârșise în mijlocul comunității, să sesizeze realitatea prezenței lui Dumnezeu”, a reliefat, în continuare, Înaltpreasfinția Sa.

„Nu doar au sesizat prezența Mântuitorului, ci au căutat să se apropie de Dumnezeu, întărindu-și voința în a-L urma, nu privindu-L, ci ascultând cuvintele Sale care aduceau negrăită mângâiere sufletelor lor, dar și multă nădejde. Credința acestora mărturiseşte prezența lui Dumnezeu, pe Care-L recunosc drept Fiu al David. Credinţa aduce, așadar, un plus de evidenţă unor adevăruri pe care raţiunea le recunoștea.

Și, într-adevăr, orbii au văzut pentru că au crezut. Ei nu au crezut pentru că ar fi fost mai întâi vindecați. Dumnezeu Îşi împărtășește darurile Sale și după măsura credinţei omului.

Mergând pe calea virtuților, au alăturat credinței și recunoștința, întrucât, deși Mântuitorul, în smerenia Sa, le poruncise să nu transmită celorlalți taina vindecării lor, aceștia mărturisesc tuturor minunea pe care Dumnezeu o săvârșise în viețile lor.

Mulțumirea este, așadar, starea sufletească a omului care recunoaște bogăția darurilor împărtășite de Dumnezeu, deopotrivă cu nesfârșita Sa purtare de grijă.

Mulțumirea se transformă în capacitatea persoanei de a se deschide spre comuniunea liberă cu Mântuitorul Hristos, prin Duhul Sfânt, după modelul comuniunii Persoanelor Sfintei Treimi. Învățăm, așadar, că rugăciunea de mulțumire trebuie să se facă neîncetat nu pentru a-L îndupleca pe Dumnezeu spre împlinirea vreunei anume cereri, ci pentru a adeveri că omul se întoarce la Dumnezeu şi vrea să rămână neîncetat lângă El, spre a fi al Lui şi părtaş darurilor Sale”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.