„Mântuitorul Hristos, Lumina cea adevărată, a oferit tămăduirea ochilor trupești și a deschis inimile celor care L-au mărturisit prin credința lor”
„Cei doi orbi au cerut lumina ochilor trupești de la Cel Care era Lumina cea adevărată (Ioan I, 7-9). Prin credință, „temelia celor nădăjduite“ (Evrei XI, 1), cei doi orbi și-au deschis sufletele către comuniunea cu Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 31 iulie, la Mănăstirea Blănoiu, unde a sfințit pictura Paraclisului cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei.
În cadrul Sfintei Liturghii pe care a săvârșit-o în biserica mănăstirii, Înaltpreasfinția Să a tâlcuit textul pericopei evanghelice a duminicii și a reliefat că „atunci când au fost întrebați de Domnul: «Credeţi că pot să fac Eu aceasta?», credinţa în Hristos i-a unit pe cei doi orbi în aceeaşi mărturisire, iar aceasta a devenit temelie a comuniunii cu Dumnezeu. Credinţa a înlăturat din inimile lor orice urmă de îndoială asupra dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu și, nelăsându-se «purtaţi de orice vânt al învăţăturii» (Efeseni IV, 14) și stăruind în cunoştinţa ce întrece toată cugetarea omenească, au mărturisit «Da, Doamne!», iar «atunci Domnul S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor».
Astfel, Mântuitorul Hristos, Lumina cea adevărată, a oferit tămăduirea ochilor trupești și a deschis inimile celor care L-au mărturisit prin credința lor și care, cu negrăită bucurie și profundă recunoștință, «L-au vestit în tot ţinutul acela». Darul vederii, împărtășit de Dumnezeu prin nesfârșita Sa purtare de grijă, a umplut inimile lor de profundul sentiment al recunoștinței care îi înfățișează, prin lucrarea misionară pe care au desfășurat-o în comunitate, ca adevărați fii ai luminii. Răbdarea în suferință, având nădejdea ajutorului lui Dumnezeu, împodobise sufletele lor, adeverindu-și astfel statornicia în credință.
Fiind adus la Mântuitorul Hristos un om mut, care avea demon, Domnul l-a vindecat și pe acesta, iar auzul graiului lui a determinat mărturisirea întregului popor care exclamă că „Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel”.
Lucrarea Sa dumnezeiască a luminat conștiințele celor care așezau înaintea Domnului sinceritatea inimilor lor, însă a învârtoșat și mai mult inimile fariseilor care ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Este nevoie, așadar, de trudă lăuntrică pentru a primi credința în Domnul și în cuvântul Lui.
„Fără credinţă, învață Sfântul Apostol Pavel, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei XI, 6). Credința ne uneşte cu Dumnezeu într-o unire mai presus de înţelegerea noastră, pentru că „El a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu” (II Corinteni IV, 6)”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
