Priveghere de toată noaptea și Sfânta Liturghie Arhierească la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Antonie cel Mare

În cuvântul de învățătură împărtășit preoților, monahilor și credincioșilor, Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „pentru Sfântul Antonie cel Mare, cel ce alege calea monahală este întreg al lui Dumnezeu şi trebuie să se străduiască să viețuiască ca un înger al lui Dumnezeu pe pământ și să se lipească de Dumnezeu printr-o iubire desăvârşită”.
„În mintea curată a Sfântului Antonie cel Mare Se oglindea harul lui Dumnezeu. Sfântul Antonie i-a încredințat pe cei care doreau să se învrednicească a fi părtași dumnezeieștilor și aleselor daruri cerești că dacă sufletul omului este stăpânit de patimi, acesta nu se poate apropia de Dumnezeu, nici să primească harul Său. Dar dacă acesta s-a depărtat de patimi, devine capabil de a primi mila lui Dumnezeu. Sfinţenia este modul de actualizare a harului într-o viaţă lipsită de păcat, prin care înaintăm spre viaţa veşnică prin Iisus Hristos, Izvorâtorul şi Susţinătorul sfinţeniei în noi.
Toată literatura patristică afirmă că depăşirea lucrurilor sensibile şi inteligibile este o condiţie pentru apropierea minţii de Dumnezeu cel infinit. De aceea este necesar ca mintea să se golească de orice imaginaţie, pentru a se lăsa cuprinsă de harul dumnezeiesc”, a reliefat Chiriarhul Râmnicului.