Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Mântuitorul Hristos a intrat în Ierusalim pentru a Se sălășlui, ca Domn al slavei, în inimile celor smeriți, pe care îi cheamă la comuniunea vieții veșnice”
„Săvârşind cele de suflet folositoare, aducem la acest Slăvit Praznic stâlpări de dumnezeiești fapte şi cu taină Îl primim în sufletele noastre pe Mântuitorul Hristos, Care, având cerul de tron, S-a urcat pe mânzul asinei, pentru a ne izbăvi de stricăciunea păcatului și spre a deveni chezăşia învierii şi mântuirii noastre”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cuvântul împărătșit preoților, monahilor și monahiilor care au participat, sâmbătă, 27 aprilie, la Pelerinajul de Florii desfășurat în municipiul Râmnicu-Vâlcea.
Procesiunea a început de la Biserica Înălțarea Domnului din cartierul Ostroveni, unde un sobor de preoți și diaconi au săvârșit slujbei Vecerniei unită cu Litia. La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a binecuvântat ramurile de salcie și finic, care au fost oferite pelerinilor. În sunetul clopotelor, de toacă și al cântărilor bisericești, participanții la Pelerinajul de Florii au mărturisit că „a intrat în Ierusalim Cel Ce a coborât din Înălțimea Cerurilor, ascunzându-Și strălucirea măreției dumnezeiești și S-a îmbrăcat din nou în haina smereniei, „Mijlocitorul dintre Dumnezeu şi om, Iisus Hristos” (I Timotei II, 5), Dumnezeu Adevărat și Om desăvârșit”, după cum a reliefat Chiriarhul Râmnicului.
Înaltpreasfinția Sa a vorbit preoților, monahilor și credincioșilor și despre „chemarea de a fi împreună pelerini cu Mântuitorul Hristos la Praznicul Intrării Sale în Ierusalim” care „este strigătul tainic de a ne curăți simțirile și a ne deschide inimile spre sporirea noastră duhovnicească și spre dobândirea Ierusalimului celui ceresc, când „va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, și va ședea pe tronul slavei Sale” (Matei XXV, 31). Pelerinajul este parte a alaiului împărătesc care-L caută pe Domnul și, de aceea, bucurie cerească se revarsă pe pământ, pentru ca noi să dobândim daruri cerești, aducând obol al jertfei și al ostenelilor întoarcerea minţii și a gândurilor de la grija zilei la grija pentru cele sfinte, cerând lui Dumnezeu să risipească îndoiala și frica din inimile noastre și să pogoare lumina Învierii Sale, pe care o dorim și de care ne vom împărtăși în zilele Luminatului Praznic.
Privim, așadar, darurile duhovnicești pe care le-am dobândit în cadrul pelerinajului drept rodiri sfinte ale dragostei, credinței și nădejdii noastre, care ne oferă posibilitatea de a pregusta bucuria de care ne vom împărtăși „mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăției”. Bucuriile sfinte ne-au împodobit sufletele, iar în mâini am purtat ramuri de salcie şi finic, ca semne ale biruinţei lui Hristos asupra morţii, dar şi de întărire a nădejdii în Învierea cea de obşte. Ni se descoperă astfel sensul mistagogic al Bisericii ca „laborator al Învierii” și icoană a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Vieţii veşnice, dăruiește Bisericii Sale iubirea, sfințenia şi slava Preasfintei Treimi. Cuvântul lui Dumnezeu ni Se descoperă a fi icoană a slujirii, a smereniei și a ascultării, căci „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Marcu X, 45). Hristos Domnul este „sfințirea noastră” (Tit II, 14) și S-a dat pe Sine preț de răscumpărare pentru noi (Matei XX, 28), jertfă de ispășire pentru lume (Evrei VII, 26-27; IX, 24-26; X, 10-12), fiind, totodată, învierea noastră și Cel Care aduce din nou la viață pe cei care erau sortiți morții (cf. Ioan VI, 40)”.
În chip smerit S-a întrupat și în chip smerit a intrat în Ierusalim, pentru a intra, ca Domn al slavei, în inimile celor smeriți, pe care îi cheamă la comuniunea vieții veșnice. Pe toți deopotrivă și pe fiecare în parte ne cheamă în această zi, ca, de altfel, în toate zilele vieții noastre, să-I urmăm în urcușul către Ierusalimul cel ceresc, încredințându-ne că vocația omului nu poate fi împlinită altfel decât prin participarea la viața, bucuria şi slava veșnică a Preasfintei Treimi.
Toţi oamenii sunt chemaţi să-L întâmpine și să strige: „Osana, Fiul lui Dumnezeu!”, dar nu toţi răspund acestei chemări.
Așadar, să nu nesocotim glasul lui Dumnezeu! Acum este vremea rugăciunii și a faptelor bune, a pocăinţei și a postirii, prin care dobândim curățirea de păcate, înstrăinarea de patimi, dragostea cea către Dumnezeu, lacrimile cu umilinţă. Acum, a răsărit „primăvara postului şi floarea pocăinţei”, după cum ne încredințează cântarea liturgică și, într-adevăr, ne aflăm, la începutul Săptămânii Sfintelor Pătimiri, într-o primăvară duhovnicească în care înfloresc boboci ai pocăinței, spre a oferi posibilitatea de a întrezări frumusețea și splendoarea vieții veșnice, pentru că Hristos Domnul, Cel ce curățește sufletele noastre, este „Dătătorul de lumină”.
Rugăm pe Dumnezeu să Se sălășluiască în inimile noastre, spre a fi întâmpinați și noi de către Hristos Domnul la intrarea în Ierusalimul cel ceresc!”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
