Slujire arhierească în Parohia Călimănești II
În Duminica a XX-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a slujit în biserica Parohiei Călimănești II, Protoieria Călimănești, cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil.
Credincioși din orașul Călimănești au participat duminică, 6 octombrie, la biserica parohială Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil, cunoscută și Biserica din Deal, unde a fost săvârșită Sfânta Liturghie de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Evanghelia Duminicii a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain – Sf. Ev. Luca 7, 11-16) relatează una dintre multele minuni săvârșite de Domnul Iisus Hristos în Galileea, și anume în cetatea Nain, foarte aproape de Muntele Tabor. Aici, Mântuitorul Hristos a înviat pe fiul unei femei văduve care era dus spre a fi îngropat.
„Domnul Hristos, văzând durerea mamei care își ducea la groapă pe singurul ei copil, i-a spus femeii văduve să nu mai plângă, apoi S-a atins de sicriu și i-a poruncit tânărului să se ridice, iar acesta s-a ridicat și a început să vorbească. Mântuitorul Hristos a spus «Nu mai plânge!», adică să nu mai plângă peste măsură asemenea celor ce nu au nădejde. La fel ne îndeamnă și Sfântul Apostol Pavel: «Despre cei ce au adormit nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați ca ceilalți care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El» (I Tesaloniceni IV, 13-14). Atât Domnul Hristos, cât și Sfântul Apostol Pavel nu au spus să nu ne întristăm deloc, ci să avem credință, deoarece aceasta oprește izvoarele lacrimilor. De aceea, la moartea cuiva drag, deși firesc este ca să plângem, credința ne șterge lacrimile. Înstristarea peste măsură o au acele persoane care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu au credință în El, iar orizontul vieții lor este limitat acestei vieți care se sfârșește la groapă, pentru că nu au nădejde în viața veșnică și întreaga lor speranță nu depășește lucrurile trecătoare ale acestei lumi stricăcioase. Atunci când omul nu are credință în Dumnezeu și nădejdea în viața veșnică și trece prin suferința morții unei rudenii sau a unui prieten, sufletul lui plânge și se întristează foarte mult, mai ales când nu mai vede nici o urmă a celui trecut în moarte. Însă, Domnul Iisus Hristos ne cheamă să plângem propriile păcate, fiindcă părerea de rău până la lacrimi pentru relele săvârșite, dimpreună cu păstrarea nădejdii în Dumnezeu, ne aduce întărirea în credință și ne așează pe calea cea bună a Împărăției cerești celei veșnice”, a explicat Părintele Arhiepiscop Varsanufie.
De-a lungul activității Sale de propovăduire a Evangheliei Împărăției celei veșnice, Domnul Iisus Hristos a săvârșit trei învieri din morți, potrivit relatărilor Sfintelor Evanghelii: a tânărului din Nain, a fiicei lui Iair și a lui Lazăr, pentru a arăta puterea Sa dumnezeiască asupra morții și că Domnul Hristos este Mesia Cel profețit de prooroci.
„Prin învierea fiului văduvei din Nain, Mântuitorul Hristos ne învață că omul a fost creat pentru viața veșnică, sau pentru nestricăciune, precum ne încredințează Sfântul Chiril al Alexandriei, deși păcatul a făcut ca să pătrundă prin el stricăciunea. Prin Întruparea, Răstignirea și Învierea Domnului, moartea nu mai are putere asupra omului, pentru că stricăciunea și moartea au fost învinse de puterea Fiului lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Biserica parohială cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Graviil a fost zidită prin osteneala lui Kir Ștefan, egumenul Mănăstirii Cozia, cu fratele său Gheorghe și alți binefăcători, în anul 1714, în vremea lui Ștefan Cantauzino. A fost restaurată între anii 1773 și 1774, vreme în care și ansamblul iconografic a fost realizat de meșteri zugravi locali. Pictura a fost restaurată apoi în anii 1816, respectiv 1857, iar întreg monumentul eclesiastic între anii 1939-1943 și 1967.
