„Înveșmântarea în harul sfințeniei a fost pentru Sfântul Ioan Iacob dar al despătimirii și al împărtășirii de Dumnezeu”
„Sfântul Ioan Iacob a fost preocupat de viața duhovnicească, de mântuirea sufletului său și a fost atras de cele înalte și cerești. Sufletul împodobit cu virtuți este asemenea unui locaș gata să-L primească pe Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în ziua hramului la Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob – Țara Loviștei.
Sfântul Ioan Iacob este ocrotitor al preoților din Protoieria Călimănești, întrucât s-a împărtășit de mireasma sfințeniei la Mănăstirea Turnu din Arhiepiscopia Râmnicului, fapt pentru care, alături de Înaltpreasfinția Sa, au participat la Sfânta Liturghie preoții din această protoierie și stareții mănăstirilor.
În cuvântul împărtățit celor prezenți, a fost subliniat faptul că „prin împlinirea voii lui Dumnezeu, mintea Sfântului Ioan Iacob a fost luminată spre înțelegerea celor nevăzute, iar inima i-a fost atrasă de iubirea Preasfintei Treimi. Viața sa a fost presărată de multe suferințe, însă pe toate le-a răbdat cu adâncă smerenie, împlinind cuvântul Mântuitorului Hristos: „dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan XIV, 23). Prin sălășluirea în noi a Fiului lui Dumnezeu întrupat, întreaga Sfântă Treime Își face locaș în noi și ne face părtași vieții celei veșnice. Sfântul Ioan Iacob a devenit locaș al harului și a trăit în bucuria sfântă a comuniunii cu Dumnezeu, Cel din Care izvorăște tot binele.
Printr-o aleasă viețuire, a descoperit roadele răbdării ispitelor, despre care amintește psalmistul, zicând: „cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele … şi mă îndreptează pe calea cea veşnică” (Psalmi CXXXVIII, 23-24). A dorit bogățiile cele veșnice, pe care le-a așteptat în curăția conștiinței și sfințenia vieții sale, iar până la trecerea hotarului de taină, a împlinit datoria de a trăi bineplăcând lui Dumnezeu, spre dobândirea virtuților, cât i-a fost cu putință în viața aceasta. A devenit pildă de sfințenie, prin bunătatea, blândețea, smerenia, iubirea, milostenia și dreptatea care l-au apropiat de Dumnezeu”.
De o cinstire aparte se bucură Sfântul Ioan Iacob și din partea bibliotecarilor din Oltenia de sub Munte care l-au ales ocrotitor, alături de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.
