Eşti aici

Indiferența duce la orbirea sufletească

2 Iunie / Viața Eparhiei

„Păcatul, atunci când pătrunde în lăuntrul omului și este repetat, sufletul lui este cuprins de nepăsare, care naște nesimțirea duhovnicească și cauzează ruperea legăturii harului cu Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Înaltpreasfinția Sa a săvârșit duminică, 2 iunie, Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Ierarh Nicolae din municipiul Râmnicu-Vâlcea.

Evanghelia Duminicii a 6-a după Paști (Ioan IX, 1-38) relatează minunea vindecării unui orb din naștere de către Domnul Iisus Hristos. Una dintre principalele învățături duhovnicești ale acestei pericope evanghelice este că orbirea sufletească a celui care nu-L recunoaște pe Domnul Hristos în timpul vieții sale are consecințe mai grave decât orbirea trupească.

„Cum ajungem la orbirea sufletească? Orbirea sufletească înseamnă indiferență, nepăsare, nesimțire duhovnicească. Foarte ușor se ajunge la orbirea sufletească. Atunci când un păcat este repetat și nu este mărturisit, el se pietrifică, la fel cum praful se așează pe obiecte, mai ales în spațiile unde este umezeală. Astfel, păcatul, atunci când pătrunde în lăuntrul omului și este repetat, sufletul lui este cuprins de nepăsare, care naște nesimțirea duhovnicească și cauzează ruperea legăturii harului cu Dumnezeu. De aceea, este foarte important să ne mărturisim păcatele”, a reliefat Chiriarhul Râmnicului.  

Orbul din naștere L-a recunoscut pe Domnul Iisus Hristos ca Mesia și a devenit mărturisitor al Său, spre deosebire de fariseii și cărturarii poporului evreu care căutau să-L prindă și să-L omoare.

„Fariseii nu au fost capabili să vadă în Mântuitorul Hristos împlinirea proorociilor și a semnelor vremurilor. De altfel, de cele mai multe ori, și noi ne asemănăm lor și nu Îl vedem pe Domnul Hristos. De aceea, Evanghelia ne pune înaintea ochilor duhovnicești acest dialog al orbului din naștere cu Mântuitorul, asemenea altor dialoguri pe care Mântuitorul le are cu femeia samarineancă, cu Nicodim, tocmai pentru a înțelege că aceste dialoguri sunt temelii ale credinței noastre. Dacă acest om atât de neputincios, care a suferit atât de mult, a reușit să-L mărturisească pe Iisus Hristos, noi, care Îl avem pe Iisus Hristos, cum Îl mărturisim? Trebuie, mai întâi, să mărturisim prin viața noastră, apoi prin cuvântul nostru și mai ales aducând cu noi în casa lui Dumnezeu pe cei dragi ai noștri, pe vecini, pe cunoscuți, pentru a se bucura și ei de harul lui Dumnezeu. Este greu pentru noi, cei din zilele noastre, să-L mărturisim pe Hristos asemenea primilor creștini, care și-au vărsat sângele pentru El, pentru că ne gândim la cei dragi ai noștri. Dar în primele trei secole ale creștinismului, însăși mamele își încurajau copiii care mergeau la moarte pentru Iisus Hristos, erau femei care își iubeau soții lor și de aceea îi încurajau să meargă a lua cununa vieții din mâna Domnului Hristos. Astfel, să ne gândim la mărturisirea credinței în acele vremuri și la felul mărturiei pe care noi o dăm azi. Totodată, să luăm aminte la viața aceasta a noastră că este umbră și vis, este trecătoare. Oricine își dă seama că timpul trece repede și fură din anii noștri, și e important cu ce rămânem din această viață, pe care am primit-o în dar de la Dumnezeu, pentru a ne putea pregăti duhovnicește ca să locuim împreună cu Hristos”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie.   

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a invitat pe credincioși să se înscrie la întâlnirile catehetice, pe care le vor susține părinții slujitori de la Catedrala Arhiepiscopală, începând de săptămâna viitoare. 

Alte articole despre: