Eşti aici

Dezvelirea și sfințirea plăcii comemorative pentru omagierea domnitorului Mihai Viteazul la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”

15 Octombrie / Viața Eparhiei

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a  săvârșit  joi, 14 octombrie, Sfânta Liturghie la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din municipiul Râmnicu-Vâlcea, dar și slujba de sfințire a plăcii comemorative cu efigia domnitorului Mihai Viteazul, așezată la împlinirea a 420 ani de la mutarea la cele veșnice a domnitorului care a împlinit, pentru prima dată, visul de unire al românilor.

În același timp, împreună cu domnitorul Mihai Viteazul au fost omagiați toți aceia care, de-a lungul istoriei, au contribuit la păstrarea unității de neam și au apărat credința ortodoxă.

După dezvelirea și sfințirea plăcii comemorative, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a subliniat că „nu întâmplător năzuința în unitatea națională a străbătut conștiința românească atâtea veacuri. Prin ctitorirea de biserici, domnitorii români așezau în mijlocirile sfinților rugăciunile întregului neam românesc.

Sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea avea să fie marcat pentru veșnicie de actul care consfințea unitatea politică a tuturor teritoriilor româneşti înfăptuită de Mihai Viteazul. Este binecunoscut faptul că această unire nu a putut fi păstrată vreme îndelungată, însă a rămas timp de trei secole un reper al luptei pentru înfăptuirea unității statale.

„O țară se face pe aceleași pământuri, cu aceeași limbă, cu aceeași strămoși, cu aceleași obiceiuri care trec din tată în fiu”, le spunea românilor de pretutindeni domnitorul Mihai Viteazul, iar acele obiceiuri erau trăirile creștine.

Victoria lui Mihai Viteazul în Transilvania, aprecia un cronicar, a fost pregătită și prin lucrarea tainică a preoților și a călugărilor, iar în ținutul Olteniei de sub Munte sunt multe biserici și mănăstiri care amintesc de credința și actele ctitoricești ale familiei sale. Biserica „Sfânta Cuvioasa Parascheva” a fost zidită din temelie în anul 1557 de voievodul Pătrașcu cel Bun, însă a fost finalizată abia în anul 1587, ctitor fiind voievodul Mihai Viteazul, iar slujba târnosirii a fost săvârșită în anul 1593 de episcopul Teofil I al Râmnicului.

Mai mult decât atât, domnitorul Mihai Viteazul și-a ales sfătuitori înțelepți, mulți dintre ei ierarhi cărturari ortodocși ori călugări duhovnicești, precum era Mitropolitul Eftimie al III-lea al Țării Românești (1592-1602), devenit om de încredere al domnitorului, fapt pentru care a participat și la câteva misiuni diplomatice. Contemporanul său, Mitropolitul Luca din Cipru, episcop al Buzăului între 1583-1602, a fost trimis de către Mihai Viteazul în misiuni diplomatice la Principele Transilvaniei și la Țarul Rusiei.

S-au împlinit 420 ani de la momentul mutării voievodului Mihai Viteazul la cele veșnice, însă în conștiința neamului faptele și cuvintele sale au devenit un far călăuzitor spre împlinirea visului de veacuri al românilor: Unirea.

Această placă comemorativă este un act de cinstire pentru voievodul pomenit pentru veșnicie în rândul ctitorilor, însă se așază în conștiința tuturor drept mărturie a unității de Neam și de credință a românilor”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

Alte articole despre: