Eşti aici

ACT SOLEMN COMEMORATIV

28 Octombrie 2017 / Comunicate de Presă

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

Preaiubitului cler, cuviosului cin monahal şi dreptcredincioşilor creştini

din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Cinstirea sfinților, a eroilor neamului, a ierarhilor, clericilor, monahilor și a tuturor celor care au avut un rol deosebit în păstrarea și afirmarea valorilor credinței ortodoxe și a spiritualității românești, este una dintre îndatoririle fiecărui român. În Biserica Ortodoxă Română s-a creat o tradiție a omagierii unor lucrări semnificative, precum și a comemorării unor personalități care au marcat istoria neamului nostru.

La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, anul 2017 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Patriarhul Justinian Marina s-a născut la 22 februarie 1901, la Suiești, județul Vâlcea, activând ca învățător (1923-1926), preot de parohie și slujitor la diferite biserici din Vâlcea (1924-1945), director de seminar (1932-1939), director al tipografiei eparhiale (1939-1940), episcop vicar al Mitropoliei Moldovei (1945-1947), Mitropolit al Moldovei (1947-1948) și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977). În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Justinian a păstorit aproape trei decenii (24 mai 1948-†26 martie 1977), perioadă care a rămas în memoria poporului român ca fiind timpul cruntei persecuții desfășurată de regimul politic comunist ateu, instalat la putere în România, după luna martie 1945.

Cu mult curaj și echil ibru, diplomație și tenacitate, Patriarhul Justinian a știut să apere Biserica de loviturile sistematice ale regimului comunist. Patriarhul Justinian s-a opus, pe cât i-a fost cu putință, abuzurilor și ingerințelor partidului comunist în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție subordonată programului politic și ideologic al statului comunist, adică tolerată și în același timp total controlată, redusă la un rol nesemnificativ în societate. Astfel, Patriarhul Justinian a asigurat supraviețuirea credinței în Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe din România, pentru ca această Biserică să slujească în continuare un popor creștin, dar oprimat de un regim comunist ateu.

În pofida regimului politic ostil din România, în timpul arhipăstoririi Patriarhului Justinian Marina, Biserica Ortodoxă Română a continuat și a intensificat activitățile administrativ-organizatorice, pastoral-misionare și educațional-culturale, susținute prin adoptarea unui nou Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și a regulamentelor de aplicare, reorganizarea învățământului teologic și reorganizarea și înființarea unor instituții misionare, culturale sau sociale (Atelierele Patriarhiei Române, Tipografia și Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Casa de Pensii și Ajutor a personalului Bisericii Ortodoxe Române etc.).

 

Pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române, din inițiativa Patriarhului Justinian, Sfântul Sinod a hotărât trecerea în rândul sfinților a mai multor ierarhi, cuvioși, martiri și mărturisitori români și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se păstrează în țara noastră (1950 și 1955).

În plan administrativ-edilitar, prin purtarea de grijă a Patriarhului Justinian, au fost construite și mai ales restaurate numeroase biserici și mănăstiri. A acordat o atenție deosebită așezămintelor monahale și parohiilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, eparhia pe care a păstorit-o. Astăzi, el este cinstit între ctitorii-restauratori ai mănăstirilor Antim, Radu Vodă, Ghighiu, Ciorogârla, Pasărea, Plumbuita, Schitul Maicilor și Zamfira, ctitor al Schiturilor Techirghiol, Dragoslavele, Cricov – Jercălăi, ctitor-restaurator al unor importante edificii eclesiastice bucureștene (Catedrala Patriarhală, Paraclisul Reședinței Patriarhale, Palatul Sinodal, bisericile Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Elefterie Nou, Cașin și Domnița Bălașa). În multe mănăstiri au fost organizate muzee de artă religioasă (liturgică), dar și așezăminte sociale pentru preoți bătrâni și singuri.

În plan pastoral-misionar, Patriarhul Justinian a susținut și a încurajat clericii din parohii să intensifice activitățile pastorale, îndemnându-i să urmeze cursuri de formare continuă pentru a menține vie și lucrătoare credința credincioșilor confruntați cu propaganda ateistă a noii puteri politice.

Totodată, Patriarhul Justinian a încercat să limiteze efectele epurărilor clerului și a intervenit în favoarea clericilor arestați, de cele mai multe ori „vinovați” numai pentru a fi împărtășit alte valori decât cele ale ateismului materialist, el cerând eliberarea preoților aflați în închisori sau angajând în cadrul Bisericii pe cei eliberați, fapt care a provocat nemulțumirea organelor Securității.

A încercat să oprească agresiunile puterii totalitare la adresa monahismului ortodox, acesta fiind un bastion al luptei spirituale împotriva comunismului. Astfel, el a înființat în incinta mănăstirilor ateliere meșteșugărești, atât pentru subzistența acestora, cât și pentru a împiedica alungarea monahilor din mănăstiri pe considerentul inutilității sociale a acestora.

Patriarhul s-a opus cu vehemență proiectului de „reformă” a mănăstirilor inițiat de statul comunist, obligând regimul politic să-și asume singur responsabilitatea pentru nocivul Decret 410 (28 oct. 1959), care a dat o grea lovitură vieții monahale prin desființarea multor mănăstiri și schituri și reducerea semnificativă a numărului monahilor și monahiilor în cele lăsate să funcționeze.

A sprijinit comunitățile ortodoxe române din afara granițelor României, inclusiv Așezământul românesc de la Ierusalim și Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, trimițându-le cărți, veșminte și obiecte de cult, precum și materiale de construcții sau sume de bani.

În plan cultural-educațional, după interzicerea educației religioase în școlile de stat și naționalizarea școlilor confesionale, a hotărât desfășurarea unui program catehetic (oct. 1950). De asemenea, Patriarhul Justinian a fost preocupat de creșterea calității învățământului teologic, prin recrutarea unui corp profesoral de mare valoare, incluzând clerici și teologi, foști deținuți politici, precum și intelectuali mireni „indezirabili” pentru regimul comunist.

În timpul Patriarhului Justinian au fost tipărite numeroase cărți religioase, inclusiv două ediții sinodale ale Sfintei Scripturi (1968, 1975), și au apărut mai multe publicații teologice centrale și eparhiale, apreciate în întreg spațiul ortodox.

Pe durata patriarhatului său, Biserica Ortodoxă Română a avut bune relații cu celelalte Biserici Ortodoxe, dar și cu celelalte comunități creștine din țară și străinătate. Patriarhul Justinian a întreprins vizite frățești în Bisericile Ortodoxe surori din Rusia, Bulgaria, Grecia, Israel (Ierusalim), Serbia etc., dar și vizite prietenești în Marea Britanie, Belgia, Germania și Austria, a sprijinit dialogul intercreștin prin participarea Bisericii Ortodoxe Române în diferite organisme intercreștine și internaționale.

Între chipurile luminoase ale perioadei în care a păstorit Patriarhul Justinian, se numără ierarhi, profesori de teologie, studenți, monahi, intelectuali creștini, dar mai ales cei peste 2000 de preoți ortodocși care au fost arestați și anchetați, aruncați în închisori sau trimiși la muncă forțată și de exterminare la canalul Dunăre – Marea Neagră, câțiva chiar deportați în Siberia, considerați periculoși pentru noul regim politic de stat. Credința lor puternică și curajul de a-L mărturisi pe Hristos prin suferință au exprimat rezistența activă sau jertfelnică a Bisericii, alături de rezistența ei liturgică prin propovăduirea credinței și săvârșirea Sfintelor Taine și a ierurgiilor. A fost o lupta cu ateismul militant și agresiv dusă dincolo de unele discursuri convenționale și compromisuri „oficiale” de „coexistență pașnică”.

Răbdarea și suferințele apărătorilor Ortodoxiei și ale mărturisitorilor din temnițele comuniste, lupta și dăruirea de sine a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina, lucrarea duhovnicească a clericilor harnici și devotați, sunt dovezi ale credinței și ale jertfelniciei poporului român, pe care trebuie să le prețuim și să le păstrăm permanent în memoria noastră.

Exemplul vieţii lor plină de fapte de evlavie și fapte jertfelnice este un izvor permanent de lumină şi înnoire pentru viaţa creştină de astăzi, iar comemorarea lor din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinţei ortodoxe, ctitori de locaşuri sfinte şi de cultură creştină, ne îndeamnă să avem în suflet iubire smerită şi milostivă, precum și fapte demne de mărturisire a credinței creștine astăzi.

Pentru a transmite generației prezente și viitoare credința creștină ortodoxă și valorile culturale inspirate de aceasta, în Patriarhia Română au fost organizate numeroase conferinţe, congrese, simpozioane şi concursuri tematice. Pe parcursul acestui An Comemorativ, au fost publicate studii, articole, monografii, albume şi fotografii inedite la editurile Patriarhiei Române, la editurile eparhiilor şi la alte edituri, conform programului cadru aprobat de Sfântul Sinod în şedinţelor sale de lucru din 28-29 octombrie 2015, 25 februarie 2016 şi 16 decembrie 2016. De asemenea, au fost realizate numeroase emisiuni media (radio, televiziune, online etc.).

Ne bucurăm că anul acesta, 2017, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al Bucureștilor, am săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, care a adus la București un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, cu Preafericitul Părinte Arhiepiscop Anastasie al Albaniei, cu Preafericitul Părinte Mitropolit Rastislav al Cehiei și Slovaciei și cu alți ierarhi reprezentând Bisericile Ortodoxe surori din Serbia, Bulgaria, Georgia și Polonia, Biserici care au suferit în timpul regimului comunist din aceste țări.

Ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor credinţă puternică, dragoste faţă de Biserică şi popor, dar mai ales să învăţăm, din pilda mărturisitorilor din perioada comunistă, că iubirea izvorâtă din credinţa în Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat este mai puternică decât teama de moarte, pentru că Hristos Însuşi dăruieşte martirilor cununi cereşti de biruinţă, potrivit făgăduinţei Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii (Apocalipsa 2, 10). Amin!

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

 

† D a n i e l

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Teofan,

Arhiepiscopul Iașilor și

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

 

Laurențiu,

Arhiepiscopul Sibiului și

Mitropolitul Ardealului

Andrei,

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

 

Irineu,

Arhiepiscopul Craiovei și

Mitropolitul Olteniei

Ioan,

Arhiepiscop al Timișoarei și

Mitropolit al Banatului

 

Petru,

Arhiepiscopul Chișinăului,

Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor

Iosif,

Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale

Serafim,

Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

 

Nicolae,

Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi

 

Nifon,

Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal

Teodosie,

Arhiepiscopul Tomisului

 

Pimen,

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

Irineu,

Arhiepiscopul Alba-Iuliei

 

Varsanufie,

Arhiepiscopul Râmnicului

Ioachim,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

Calinic,

Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

Ciprian,

Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei

 

Casian,

Arhiepiscopul Dunării de Jos

Timotei,

Arhiepiscopul Aradului

 

Ignatie

Episcopul Hușilor

Lucian,

Episcopul Caransebeșului

 

Sofronie,

Episcopul Ortodox Român al Oradiei

Iustin,

Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului

 

Nicodim,

Episcopul Severinului și Strehaiei

Vincențiu,

Episcopul Sloboziei și Călărașilor

 

Andrei,

Episcopul Covasnei și Harghitei

Galaction,

Episcopul Alexandriei și Teleormanului

 

Ambrozie,

Episcopul Giurgiului

Sebastian,

Episcopul Slatinei și Romanaților

 

Visarion,

Episcopul Tulcii

Petroniu,

Episcopul Sălajului

 

Gurie,

Episcopul Devei și Hunedoarei

Daniil,

Episcop-locțiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix

 

Siluan,

Episcopul Ortodox Român al Ungariei

Siluan,

Episcopul Ortodox Român al Italiei

 

Timotei,

Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei

Macarie,

Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

Mihail,

Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande

 

Ioan Casian,

Episcopul Ortodox Român al Canadei

 

Varlaam Ploieșteanul,

Episcop-vicar Patriarhal

Ieronim Sinaitul,

Episcop-vicar Patriarhal

 

Timotei Prahoveanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Calinic Botoșăneanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

 

Ilarion Făgărășanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

Vasile Someșanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului

 

Paisie Lugojeanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei

Antonie de Orhei,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului

Marc Nemțeanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

 

Sofian Brașoveanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului

 

Damaschin Dorneanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

 

Emilian Crișanul,

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului

 

 

Alte articole despre: