Eşti aici

Slujbă de pomenire și manifestări culturale în contextul împlinirii a 166 ani de la Dezrobirea rromilor în Principatele Române

La Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea au fost comemoraţi luni, 21 februarie, rromii care au murit în lagăre, deportări și robie. Evenimentul a avut loc în contextul împlinirii în ziua de 20 februarie a 166 ani de la Dezrobirea rromilor în Principatele Române de către domnitorul Barbu Știrbei, în 20 februarie 1856. După slujba de pomenire, în Sala „Iosif Episcopul” din cadrul Așezământului „Sfântul Ierarh Calinic” au avut loc o serie de manifestări culturale susținute de către elevii Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” împreună cu elevele clasei de conto Prof. Monica Valentina Scurtu, de la Liceul de Arte „Victor Guleanu”, elevi de la Școala Colonie Nuci și de la Ansamblul „Dor” din Băbeni.

În cadrul manifestărilor duhovnicești-culturale, părintele Consilier David Totu a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, intitulat „Dezrobirea rromilor - popas comemorativ și chemare la înnoire spirituală”:

„Împlinirea a 166 de ani de la momentul dezrobirii rromilor este un popas de comemorare și o chemare la înnoire spirituală, în „Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului”, pentru că rugăciunea îl înalţă pe om de pe pământ la cer şi îl înfăţişează lui Dumnezeu.

Rostită în limba fiecărui popor, rugăciunea este izvor de lumină și de înțelepciune, întrucât întrepătrunde cele mai frumoase metafore și expresii lingvistice ale unui neam cu mărturisirea credinței în Sfânta Treime. Descoperim prin rugăciune capacitatea de dialog și de comuniune a fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu, în nădejdea împărtășirii din darurile bogate ale Preasfintei Treimi.

Astăzi, suntem chemați să redescoperim cultura și tradiția rromilor, cultivând valorile credinței care devin punți de comunicare între semeni, dar și să cultivăm solidaritatea și cooperarea pentru binele comun.

La 20 februarie 1856, a fost votată „Legiuirea pentru emanciparea tuturor rromilor din Principatul Țării Românești” și se stabilea ca aceștia să se statornicească, cu obligația de a avea locuințe și gospodării proprii, având deplina libertate de a-și practica meseriile și a-și promova tradițiile.

Integrarea culturală și socială a rromilor nu a fost un proces facil. În Arhiepiscopia Râmnicului, așezarea comunităților rrome în apropierea mănăstirilor Dintr-un Lemn, Surpatele, Hurezi, Bistrița, Cozia, unde s-au format sate precum Dezrobiți și Mănăstireni, a descoperit în noul context social de după anul 1856 rolul Bisericii ca factor catalizator al acestor comunități, stareții și starețele mănăstirilor implicându-i în diverse activități, spre a le oferi posibilitatea de a-și întreține familiile.

Pe plan spiritual, Biserica nu a refuzat persoanelor de etnie rromă participarea la sfintele slujbe și a rânduit față de acestea, încă de la începutul veacului al XVIII-lea, prin Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, „cercetarea pentru grija sufletelor”, fiind „botezați în numele Sfintei Treimi”[1]. Tot în veacul al XVIII-lea, în anul 1746 mitropolitul Neofit Cretanul al Țării Românești a avut inițiativa dezrobirii rromilor de pe moșiile mănăstirești și mitropolitane, iar mitropolitul Gavriil Calimachi al Moldovei, în anul 1766, a militat pentru interzicerea despărțirii familiilor de rromi.

Grija Bisericii s-a manifestat și prin acceptarea nediscriminatorie a unor copii rromi la activitățile didactice organizate în tinda bisericilor, încât unii dintre cei care au continuat cu perseverență au ajuns renumiți cântăreți de strană, fiind înzestrați cu un talent muzical nativ, iar alții s-au afirmat în cadrul școlilor superioare ale învățământului teologic, cum au fost arhimandriții Ioasaf Snagoveanul și Calinic Șerboianu.

După frământările sociale de la începutul veacului al XX-lea și anii Primului Război Mondial, ce au determinat inclusiv fenomenul migrației unor comunități în diferite teritorii românești, integrarea rromilor a devenit o preocupare comună a Bisericii și a forurilor statutare din România, care doreau un proces de modernizare, o aşa-numită „emancipare”, vizibilă şi prin încercările de organizare, atât socială, culturală, cât şi politică.

Misiunea Bisericii a constat în primul rând în identificarea persoanelor rrome care nu primiseră Taina Sfântului Botez și a familiilor care se întemeiaseră fără Sfânta Taină a Cununiei, precum și în sprijinirea comunităților sărace. Pentru eradicarea sărăciei s-au desfășurat ample acțiuni sociale în preajma marilor sărbători, iar un număr însemnat de rromi au fost încreștinați. Așa s-a întâmplat la Ploiești când 100 de rromi nomazi au fost botezați, printre nași aflându-se însuși Patriarhul Miron Cristea[2]; la Turnu Severin, unde episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului Noului Severin a săvârșit 20 de botezuri și 50 de cununii; în Bărbulești unde au avut loc 100 de cununii; la Timiș, unde au fost săvârșite 50 de cununii în prezența Ministrul Educației Naționale, C. Angelescu.

Recunoscând Bisericii rolul de protector al multor comunități de rromi, în perioada de după dezrobire, la înființarea primei asociații a rromilor, G.A. Lăzărescu a așezat-o sub protecția Patriarhului Miron Cristea. Ulterior, în statutul Asociației, înaintat de Gh. Niculescu și Nicolae Niculescu pentru recunoașterea oficială de către Stat, în articolul 51 se stipula că „patriarhul a fost ales, în unanimitate, ca președinte de onoare”[3].

Politicile sociale implementate de către stat după anul 1940 au determinat diminuarea activității Bisericii în comunitățile rrome, întrucât multe dintre acestea au fost decimate în perioada deportărilor, când au adoptat stilul de viață nomad în cadrul unor valuri de emigrare istorice.

Până în anul 1989, misiunea Bisericii în comunitățile rrome a vizat în mod special integrarea acestora în cadrul parohiilor, unde, fără nici un fel de discriminare, au primit Sfintele Taine și întreaga asistență religioasă, ori au participat ca meșeriași la refacerea și consolidarea unor lăcașuri de cult, fapt ce a contribuit la buna conviețuire.

Redobândirea libertății religioase a oferit Bisericii posibilitatea inițierii unor ample programe sociale și educaționale pentru comunitățile rromilor, fiind organizate birouri de catehizare și de asistență socială. Totodată, nu a fost limitată, în niciun fel, participarea la procesiunile religioase, fiindu-le respectată tradiția de a-l cinsti, în mod aparte, pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul la Mănăstirea Bistrița în fiecare an la 8 septembrie.

În cadrul Departamentului de Misiune pentru Rromi din Arhiepiscopia Râmnicului începând cu anul 2015 au fost dezvoltate 8 programe sociale:

- ,,Mirro ghiozdano” – „Gghiozdanul meu”, prin care copiii rromi au primit ghiozdane și rechizite la începutul fiecărui an școlar.

- ,,Sastipen le rromenqe” – „Sănătatea rromilor”, în parteneriat cu Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, prin care s-au desfășurat acțiuni de prevenire a bolilor în comunitățile de rromi.

-,, Phirutno vaś o des” – „Pelerin pentru o zi”.

- ,,Podema tatipe – Ghetuțe călduțe”,  prin care au fost oferite încălțăminte pentru sezonul rece.

- ,,Śkola si laçi” – „Școala este bună”, acțiuni de încurajare a copiilor rromi de a frecventa școala (împotriva abandonului școlar, desfășurate în parteneriat cu mediatorii școlari. În conlucrare cu Asociația Popa Soare din București, au fost oferite 30 de tablete cu acces la internet pentru elevii rromi cu situație financiară precară.

- ,, Av paś o Del” – „Vino lângă Dumnezeu”, program de cateheze pentru comunitățile de rromi. Cu sprijinul unor asociații, 3 familii de rromi din localitatea Dăești au primit materiale pentru reabilitarea caselor, iar unei familii i s-a construit o casă nouă.

- ,,Aven te das duma” – „Copilul tău este important, vino să vorbim despre el”, program de consiliere psihologică cu tații.

- ,,Sastipe tirre hurdeske” – „Sănătatea copilului tău”, program de prevenire a bolilor la copii.

   În cadrul acestor proiecte, au fost desfășurate activități catehetice și social-filantropice în toate comunitățile de rromi din Arhiepiscopia Râmnicului, beneficiari fiind un număr de peste 15000 de persoane. De asemenea, Arhiepiscopia Râmnicului construiește la Mănăstirea Antim din Râmnicu-Vâlcea un baptisteriu în vederea primirii Tainei Sfântului Botez în special a persoanelor de etnie rromă.

Astfel, cultivând solidaritatea, cinstea și dărnicia, ne putem împărtăși de valorile spirituale, culturale și morale pe care Biserica le așază ca temelie a comuniunii.

Ne exprimăm nădejdea că aceste momente de rugăciune și de comemorare constituie un prilej potrivit pentru o profundă cunoaștere și înțelegere a misiunii Bisericii, deopotrivă cu descoperirea tezaurului culturii rrome și al valorilor promovate de generația actuală”.

 

[1] Sfântul Antim Ivireanul, „Învățătură pentru așezămintele cinstitei mănăstiri a Tuturor Sfinților”, manuscrisul nr. 2014, f.12 (în Biblioteca Academiei Române).

[2] „Botezul a o sută de rromi la Ploiești”, în Apostolul,  20/1934,  pp. 355-356.

[3] Lucia Năstasă, Andrea Varga, Monorități Etnoculturale. Mărturii documentare. Țiganii din România (1919-1944), p. 147.

Alte articole despre: