Eşti aici

Slujbă de pomenire și activități comemorative pentru rromii trecuți la Domnul în deportări și în robie

La Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului a fost săvârșită, sâmbătă, 20 februarie, slujba de pomenire pentru rromii trecuți la Domnului în timpul deportărilor și al robiilor. 

Alături de reprezentanții rromilor de la nivel național și din județul Vâlcea, la activitățile comemorative au participat doamna Inspector Școlar General Mihaela Andreianu împreună cu un grup de inspectori din cadrul ISJ Vâlcea, reprezentanți ai Prefecturii Vâlcea și ai Primăriei Municipiului Râmnicu-Vâlcea.

Părintele Consilier David Totu a transmis, la finalul slujbei de pomenire, cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului:

Biserica a contribuit activ la dezrobirea rromilor, iar în prezent susține proiecte pentru incluziunea socială a acestora

„Hristos, ieri și azi şi în veci, este Același” (Evrei XIII, 8), iar așezarea noastră în comuniunea rugăciunii constituie astăzi un fericit prilej de a înțelege că Dumnezeu, „în multe rânduri și în multe chipuri”, ne descoperă taina iubirii Sale de oameni pe care, înțelegându-o, trebuie să o așezăm drept lumină a conștiinței și temei al iubirii față de semeni.

La împlinirea a 165 de ani de la momentul Dezrobirii rromilor în Principatele Române (20 februarie 1965), am cerut Preamilostivului Dumnezeu, în rugăciunile noastre, iertarea păcatelor celor mai înainte adormiți, cum, de altfel, Biserica a făcut dintotdeauna. Respectul comunităților rrome față de preot nu a fost impus de nici un document administrativ, ci a venit în mod firesc, întrucât cuvintele de adresare  către preot - „taică părinte”, adânc impregnate în cultura acestei etnii, descoperă nu o ruptură între păstorul sufletesc și comunitate, ci o prezență activă a preotului în viața acesteia, binecuvântând casele la sărbătoarea Crăciunului și a Botezului Domnului, botezând pruncii și trăind împreună durerea trecerii la cele veșnice a celor dragi, apoi pomenindu-i la soroacele cuvenite.

Biserica, deși nu a putut controla și impune ierarhia relațiilor sociale, a sprijinit comunitățile rrome atât pe plan duhovnicesc cât și filantropic. Sunt foarte multe documente, începând cu secolul al XIV-lea, care atestă lucrarea socială ce se desfășura pe lângă catedrale, biserici și mănăstiri. În mod direct, Sfântul Antim Ivireanul, în Aşezământul său, cerea cu hotărâre ca preoţii din Ţara Românească să cerceteze pe ţigani, să le facă slujbe, pentru că sunt creştini botezaţi în numele Sfintei Treimi, ca şi ceilalţi credincioşi români. În anul 1746, un alt mitropolit al Ţării Româneşti, Neofit Cretanul, a hotărât şi impus dezrobirea rromilor de pe moşiile mănăstireşti şi ale mitropoliei, intrând în conflict cu marea şi mica boierime românească.

Mai mult decât atât, mesajul Bisericii a fost o permanentă chemare la sfințenie, care a arătat că, pe măsură ce omul se eliberează de patimi, harul dumnezeiesc se poate sălăşlui tot mai adânc în el. Acest lucru îl descoperim în viața Sfântului Moise Etiopianul care, părăsind obiceiurile cele rele ale vieții sale, a învățat nu doar că trebuie să-și închine viața lui Dumnezeu ci să poarte grijă și față de semeni. În Biserică chemarea la sfințenie a fost adresată tuturor, întrucât, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni III, 28).

Organizând cursuri pentru copiii orașelor și ai satelor, în tinda lăcașurilor de cult, Biserica i-a sprijinit deopotrivă pe toți fiii săi duhovnicești. Acest fapt a făcut posibil ca arhimandritul Ioasafat Snagoveanul, starețul de etnie rromă care învățase carte în școlile organizate de Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, să depășească cutume și bariere sociale, devenind membru al Comisiei pentru dezrobirea romilor, cea care a militat pentru impunerea acestei noi stări sociale. Activitatea arhimandritului Ioasafat Snagoveanul era deopotrivă cunoscută și sprijinită de mitropolitul Nifon II al Ungrovlahiei.

Un rol important l-a avut Biserica după momentul 1965 în integrarea socială a rromilor prin facilitarea accesului în instituțiile de învățământ, dar și  în activitatea de strană, recunoscut fiind talentul muzical al acestora. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nu era întâmplătoarea prezența la cursurile Seminarului Central din București și apoi ale Facultății de Teologie din București, a arhimandritului Calinic Constantin Şerboianu de la Cernica, de etnie rromă, devenit în anul 1908 licențiat în teologie. Arhimandritul Calinic a alcătuit în limba franceză o carte de vreo sută de pagini despre Istoria şi obiceiurile rromilor din România, a înfiinţat şi condus Asociaţia Romilor, militând pentru organizarea unor cooperative meşteşugăreşti și a unei Universităţi populare speciale.

Comunitățile rrome au fost decimate între anii 1941-1943, când Ion Antonescu a hotărât deportarea acestora în Trasnistria, moment ce a consemnat în istorie atitudinea umanitară și grija, singură de multe ori, a preoților față de aceștia.

Lucrarea social-filantropică a Bisericii, regăsită în paginile memorialistice care redau aspecte din perioada regimului comunist, a însemnat, conform unor mărturii directe și cu totul veridice, un sprijin hotărâtor pentru traiul de zi cu zi a numeroase persoane rrome.

Începând cu anul 1990, Biserica a dezvoltat mai multe proiecte sociale și educative pentru sprijinirea integrării rromilor, dar și importante programe cultural duhovnicești.

Se împlinesc anul acesta, 2021, 15 ani de când sub binecuvântarea Fericitului întru adormire Patriarhul Teoctist apărea Cartea de rugăciune în limba rromani, apoi, după încă un an un CD cu Sfânta Liturghie în limba rromani.

Căutând să aducem binecuvântarea în viața fiecărui fiu duhovnicesc al Nostru, s-a înființat în Arhiepiscopia Râmnicului Departamentul de Misiune pentru rromi,  coordonat de părintele Daniel Buda.

Activitatea acestui departament nu a fost gândită a fi una ocazională, ci s-au organizat și dezvoltat programe sociale care să contribuie la o integrare concretă și eficientă a rromilor:

- ,,Mirro ghiozdano- ghiozdanul meu" prin care copii rromi au primit ghiozdane și rechizite la începutul fiecărui an școlar.

- ,,Sastipen le rromenqe - Sănătatea rromilor", desfășurat în parteneriat cu DSP Vâlcea prin care s-au desfășurat acțiuni de prevenire a bolilor în comunitățile de rromi.

-,, Phirutno vaś o des - Pelerin pentru o zi", pelerinaje sociale.

- ,,Podema tatipe – Ghetuțe călduțe",  prin care au fost oferite încălțăminte pentru sezonul rece.

- ,, Śkola si laçi - Școala este bună", acțiuni de încurajare a copiilor rromi de a frecventa școala ( împotriva abandonului școlar);

- ,, Av paś o Del - Vino lângă Dumnezeu", program de cateze pentru comunitățile de rromi;

- ,,Aven te das duma - Copilul tău este important, vino să vorbim despre el", program de consiliere psihologică cu tații;

- ,,Sastipe tirre hurdeske - Sănătatea copilului tău", program de prevenire a bolilor la copii.

Concomitent, se lucrează la traducerea în limba romanes a slujbei Botezului, Cununiei, Înmormântării și Parastasului.

Înțelegem așadar, că Biserica a contribuit activ la dezrobirea rromilor, iar în prezent susține proiecte pentru incluziunea lor socială. Este nevoie însă de o împreună lucrare a preoților cu cei din această comunitate, pentru că reușita acestor programe ale Bisericii se va vedea în timp.

Timpul pe care ni-l dăruiește Dumnezeu trebuie să devină un timp al faptelor bune, al conlucrării spre formarea noastră duhovnicească dar și spre ajutorarea semenilor.  

Fiţi pentru fraţii voştri mâna cea pururea întinsă a lui Hristos Domnul către noi oamenii!

Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să-Şi reverse harul Său asupra voastră!”

VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului

Alte articole despre: