Priveghere la hramul Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu-Vâlcea

În fiecare an, sărbătoarea hramului Catedralei Arhiepiscopale este înfrumusețată prin slujbele de priveghere. 
La finalul Vecerniei unite cu Litia, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat chipul duhovnicesc al Sfântului ocrotitor al Catedralei: „Sfântul Ierarh Nicolae ne încredințează că inima celui care se roagă trebuie să fie iubitoare, ca a unuia care se închină Celui Care este Iubirea desăvârșită. 
În slujirea sa episcopală, Sfântul Nicolae a fost adevăratul părinte duhovnicesc pentru întreaga comunitate pe care a călăuzit-o spre Împărăția lui Dumnezeu. Prin iubire, i-a călăuzit și i-a întărit pe toți fiii săi duhovnicești, spre a se înnoi, „spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit” (Coloseni III, 10).
Prin modul propriu de viețuire, în smerenie, săvârșind fapte de milostenie și numeroase minuni, s-a arătat a fi model de lucrare spre creșterea către asemănarea cu Dumnezeu. Și-a conformat întreaga viață după poruncile Mântuitorului Hristos, făcându-se transparent el însuși pentru Hristos: „Toată inima lui este, dar, curată (Matei V, 8), pentru că vieţuirea i-a fost foarte bună şi s-a îmbrăcat cu strălucirea slavei, pentru că a luat moştenirea cea negrăită a bărbatului duhovnicesc, a bărbatului desăvârşit, «pe care ochiul n-a văzut-o şi urechea n-a auzit-o şi la inima omului nu s-a suit» (I Corinteni II, 9). 
În toată lucrarea sa arhierească a vădit iubirea milostivă a Mântuitorului Hristos, fiind conștient de darul pe care îl are: „Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor” (I Timotei IV, 14)
A căutat ca sfatul său să fie lucrător și izvorâtor de viață veșnică, iar faptele de milostenie și rugăciunea curată să-i fie călăuze spre Împărăția lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.