Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Să ne amintim de greșelile noastre și să nu îngreunăm pe cel ce se poticnește”
„Împărăția lui Dumnezeu prinde rădăcină în sufletul credinciosului încă din lumea aceasta prin comuniunea de iubire, prin iertatea aproapelui, urmând să aducă roade și să se desăvârșească. În orice om care caută sfințenia - omul stăpânit de Dumnezeu și care ascultă de legile Lui duhovnicești - sălășluiește Domnul ca într-o cetate bine rânduită”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, duminică, 23 august, în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie, la altarul de vară al Catedralei Arhiepiscopale.
Continuând cuvântul de învățătură în care a descoperit sensurile duhovnicești ale pericopei evanghelice, Înaltpreasfinția Sa a precizat că, „pentru Sfinții Părinți ai Bisericii, împăratul despre care se face amintire în această pericopă evanghelică este Dumnezeu, cunoscut în Sfânta Scriptură drept Înțelepciunea, Dreptatea, Calea, Adevărul și Viața. Dumnezeu Se descoperă milostiv și îndelung iertător.
Împăratul nu era interesat de ștergerea imediată a datoriei, ci dorea să schimbe conștiința slugii sale în duhul milei, ceea ce Îi place lui Dumnezeu mai mult ca orice. Domnul îl întâmpină pe datornic, îi arată cu multă bunăvoință că privește neîncetat spre cel împovărat de risipirea darurilor pe care le primise și, mai mult decât valoarea datoriei, încearcă să așeze în conștiința acestuia măsura iertării. Chemarea și amintirea datoriei asupra celor zece mii de talanți reprezintă un act de dreptate. Vedem însă că bunătatea a biruit hotărârea, „aşa cum s-a întâmplat în foarte multe situaţii şi cum se va întâmpla până la sfârşitul lumii, când se va încheia sărbătoarea, când nu va mai fi timp pentru ajutor, ci fiecare om se va afla singur cu povara lui”, după cum ne încredințează Sfântul Ioan Damaschin. Această măsură încearcă Domnul să o așeze în conștiința fiecărui credincios și, de fiecare dată, harul lui Dumnezeu ne vine în ajutor, fiindcă izvorăște din Împăratul păcii.
Omul care s-a îndepărtat de Dumnezeu își complică viața. Dacă ar fi poposit mai mult lângă stăpân, s-ar fi înțelepțit, pentru redobândirea celor risipite. El alege însă căile străine Domnului: neiertarea, neiubirea de frați, neîngăduința și nechibzuința în actul dreptății.
Devine astfel propriul acuzator și, pe măsura faptelor sale, este dat chinuitorilor.
Învățăm, așadar, că trebuie să ne amintim de greșelile noastre și să nu îi îngreunăm pe cel ce se poticnește, pentru că iubirea lui Dumnezeu răsplătește celui ce se arată iertător, iar acesta este izbăvit de povara care îl lipsește de comuniunea celor bineplăcuți ai Săi”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
