„După ce a fost tămăduit, cel ce fusese demonizat a sporit în iubire sfântă, a stat lângă Mântuitorul și apoi a spus tuturor cât bine i-a făcut lui Dumnezeu”
„Prezența Mântuitorului, dar mai ales puterea Sa tămăduitoare, a aprins dorul de Dumnezeu în inima celui care fusese demonizat. Acesta căzuse din legătura cu Dumnezeu și era neputincios să se ridice prin propriile puteri, însă, după ce a fost vindecat, ne-a încredințat că atunci când sporește iubirea lui Hristos în inima noastră, slăbesc patimile, iar consecința acestui fapt trebuie să fie slăvirea lui Dumnezeu”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 22 octombrie, la Parohia Pojogi din comuna Stroești, Protoieria Horezu, unde a sfințit biserica închinată Sfintei Treimi și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Înaltpreasfinția Sa a spus că „la întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, acel om era stăpânit de mulțime de demoni și se înstrăinase cu totul de ceilalți oameni. Iar „Când Iisus S-a apropiat de acest om, demonii din el au zis: «Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!» Continuarea dialogului ne descoperă faptul că în acel om era o legiune de demoni, care I-au cerut Mântuitorului Hristos să le îngăduie să intre în turma de porci care, ulterior, s-au aruncat în mare și s-au înecat. Gândurile potrivnice ale locuitorilor cetății nu i-au lăsat să așeze în inimile lor acel mijloc de pocăință, ci L-au îndepărtat pe Fiul lui Dumnezeu din comunitate. Descoperim astfel oameni care se împotrivesc voii lui Dumnezeu și nu înțeleg mijloacele de pocăință pe care le îngăduie Domnul, în timp ce îngerii şi sfinţii se supun întru totul voii lui Dumnezeu.
Voii Cuvântului lui Dumnezeu s-a supus însă cel vindecat, acum «îmbrăcat și întreg la minte», care se așază la picioarele lui Iisus și I-a cerut Fiului lui Dumnezeu să îl ia cu El. Mântuitorul Hristos însă îl așază mărturisitor al Său în întreg ținutul, spre a-i încredința pe acei locuitori că acolo unde se arată purtarea de grijă și iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu, negreşit ceea ce se întâmplă este bine şi folositor omului.
Descoperim, așadar, că toate câte le face Dumnezeu cu noi, le face pentru folosul nostru şi, de aceea, trebuie să arătăm mulțumire și recunoștință, chiar dacă avem o fire neputincioasă şi stricată de păcat. Vedem că cel ce fusese demonizat a sporit în iubire sfântă, a stat lângă Mântuitorul și apoi a spus tuturor cât bine i-a făcut lui Dumnezeu. El știa că mai înainte nu avea nicio putere în sine să se cureţe şi să lupte cu patimile și, de aceea, își lipește inima de Dumnezeu, ca să-l întărească şi să-i dea ajutor sfânt. Așadar, după aflarea neputinţei şi nenorocirii, cel ce fusese demonizat află mântuirea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu lucrează în noi şi ca să voim, şi ca să săvârşim, după a Lui bunăvoire (Filip II,13)”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
