Eşti aici

În Biserică, întâietatea este a jertfei, a răstignirii și a slujirii – Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, la resfințirea Bisericii Sf. Nicolae din Bârsești

15 Septembrie 2019 / Viața Eparhiei

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit slujba de resfințire a Bisericii Sf. Ierarh Nicolae din Parohia Bârsești, comuna Mihăești, Protoieria Râmnicu-Vâlcea, și Dumnezeiasca Liturghie, în Duminica după Înalțarea Sfintei Cruci, alături de un sobor de preoți și arhidiaconi.

Biserica parohiei Bârsești din comuna Mihăești, județul Vâlcea, Protopopiatul Râmnicu-Vâlcea a fost astăzi resfințită. 

Slujba de sfințire, precum și Sfânta Liturghie au fost săvârșite de către Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

Au participat preoți din Protopopiatul Râmnicu-Vâlcea, precum și numeroși credincioși care au avut și posibilitatea de trece și de a se închina în Sfântul Altar.

Mesajul central al Duminicii după Înălțarea Sfintei Cruci se poate rezuma la cuvintele Mântuitorului Hristos, prin care suntem chemați la asumarea Crucii vieții noastre și, în același timp, la urmarea Mântuitorului Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia Crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu VIII, 34).

În cuvântul rostit, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a subliniat importanța acestei duminici în viața liturgică a credinciosului: „Această duminică ne învață că nu este nimic mai important decât sufletul nostru. Așa cum avem grijă de trupul nostru, așa trebuie să ne îngrijim și de sufletul nostru. Cum putem să ne îngrijim de sufletul nostru? Ne îngrijim atunci când vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune și împlinind poruncile lui Dumnezeu. Putem avea grijă de sufletul nostru făptuind cele bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că ne spune Sfântul Apostol Iacov: credința fără fapte este moartă în ea însăși, iar judecata lui Dumnezeu, spune Sfântul Evanghelist Matei, va fi după faptele noastre. Crucea Domnului ne arată că nimic din lumea aceasta nu este mai de preț decât sufletul nostru, decât trăirea Împărăției lui Dumnezeu ca realitate deja de acum, venind cu putere în sufletul nostru, căci, spune Sfântul Evanghelist Marcu: Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Zadarnic vom dobândi orice bun din lumea aceasta, dacă vom pierde sufletul nostru, dacă vom pierde Împărăția lui Dumnezeu. Totul din lumea aceasta trece, doar sufletul rămâne în veci, de aceea trebuie să ne îngrijim de acesta”.

„Prin Jerfa Sa, Hristos Domnul ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca, prin ele, să ne facem părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume, după cuvântul Sfântului Apostol Petru. În Biserică, întâietatea este a jertfei, a răstignirii și a slujirii, după modelul Mântuitorului Hristos răstignit pe Cruce: care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi (Marcu X, 43-45).

Lumea nu suferă pe oamenii purtători de Hristos, așa cum nu L-au suferit nici pe Hristos, iar acest fapt se întâmplă pentru că aceștia nu sunt din lume. Ei sunt în lume, dar nu din lume. De aceea, este și ostilitatea lumii secularizate de astăzi față de Biserica lui Hristos. Lepădarea de sine și asumarea Crucii lui Hristos devin porunci pentru cel ce își dorește să Îl urmeze pe Hristos, iar acestea presupun jerfa de sine permanentă”, a întărit Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie în cuvântul de învățătură.

La final, Înaltpreasfinția Sa a mulțumit tuturor celor care au sprijinit lucrarea părintelui paroh de a restaura biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae.

Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Bârseşti al comunei Mihăeşti este ctitorita lui Barbu Otetelişanu şi a ieromonahului Filaret Bârseanu, din anul 1755-1756. Fresca iniţială a fost realizată de ierodiaconul Dimitrie şi Costandin, în 1755-1756. În anul 1809, pridvorul şi exteriorul sunt pictate de zugravul Ioan din Teiuş, cu ucenicii săi, Ion, Ilie şi Costandin.

Alte articole despre: