Rugăciune pentru potolirea stihiilor (la vreme de trăsnete, fulgere, grindină sau cutremur)

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunăvoia Ta ai adus toate dintru nefiinţă întru fiinţă, şi cu puterea  Ta păstrezi făptura, chivernisind lumea cu purtarea Ta de grijă, Tu, Care din patru stihii ai aşezat făptura şi cu patru vremi ai încununat curgerea anului, fii binecuvântat! Că de Tine se cutremură toate puterile îngereşti, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie se cucernicesc stelele, pe Tine Te ascultă lumina, de Tine se îngrozesc adâncurile, Ţie slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca o piele, Tu ai întărit pământul pe ape, Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu spre suflare ai vărsat văzduhul. Cel ce-Ţi faci din nori căruţă şi umbli pe aripile vântului, Cel ce cauţi spre pământ şi-l faci de se cutremură, Cel ce Te atingi de munţi, şi ei fumegă

Tu eşti Cel ce odinioară într-un nor gros, înconjurat de fulgere şi tunet, Te-ai arătat lui Moise pe muntele Sinai, Tu, în vremea lui Avraam şi a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc şi pucioasă şi, pentru fărădelegile lor nenumărate, cetăţile Sodoma şi Gomora, le-ai stricat. Mărturisesc dar atotputernicia Ta şi, cu umilinţă plecându-mi genunchii, îndrăznesc a Te ruga: Îndură-Te de noi, păcătoşii şi nevrednicii, şi nu lăsa ca, pentru fărădelegile noastre cele mari, zidirea şi făpturile Tale să fie înghiţite de pieire! Toate vietăţile aşteaptă de la Tine să le dai hrană la bună vreme, dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi, dar întorcându-Ţi Tu faţa, toate se vor tulbura şi se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce. Aşa, Doamne, milostiveşte-Te spre noi şi fă ca arătarea puterilor Tale nesfârşite să nu ne fie nouă spe osândă şi pieire, ci spre îndreptare şi zidire, ca să cunoaştem că Tu eşti singur Dumnezeu adevărat, mult milostiv şi mult îndurat. Dă-ne aşadar să păstrăm pururea neschimbată această cunoaştere, întăreşte-ne voinţa de a păzi în toată vremea poruncile Tale. Toarnă, Bunule, în inimile noastre, simţirea dumnezeiască a dragostei frăţeşti către toţi semenii noştri, pentru ca, iubindu-ne cu adevărat unii pe alţii, toţi să Te mărturisim pe Tine, Dumnezeu cel Întreit în feţe. Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.