Pastorală la Nașterea Domnului (2015)

† VARSANUFIE,
CU DARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL RÂMNICULUI

IUBITULUI NOSTRU CLER, CUVIOȘILOR VIEȚUITORI AI SFINTELOR MĂNĂSTIRI ȘI TUTUROR DREPTCREDINCIOȘILOR CREȘTINI DIN ACEASTĂ DE DUMNEZEU PĂZITĂ EPARHIE:

HAR, MILĂ, PACE ȘI ÎNTRU TOATE BUNĂVOIRE,
IAR DE LA NOI ARHIEREȘTI ȘI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI!

„Găteşte-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul!
Împodobeşte-te, Efrata, că Pomul vieţii a înflorit în peşteră din Fecioară! 
Pentru că pântecele Aceleia Rai Înţelegător s-a ară­tat, 
întru care este Dumnezeies­cul Pom, din care mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam.
Hristos Se naşte, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte”
(Troparul Înainteprăznuirii Naşterii Domnului)

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Vestea care a adus multă bucurie în cer și pe pământ, însă l-a tulburat pe Irod și ”tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei II, 3) acum două mii de ani, aceea că astăzi S-a născut Mesia,Cel mult așteptat, aduce și în inimile noastre multă pace și bucurie pentru că Dumnezeu se milostivește asupra noastră, iară și iară, născându-Se și în peștera inimilor noastre. Astăzi nu este vremea doar pentru a povațui, ci și pentru a mulțumi, nu doar pentru a învăța, ci și pentru a ne împreună bucura de Nașterea Fiului Său pe pământ și noi, slavoslovind împreună cu îngerii: ”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca II, 14).

Lucrarea pe care Domnul o săvârșește prin înomenirea Sa ne privește pe fiecare dintre noi în parte, pentru că El S-a făcut om ”pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” (Simbolul de credință). Înomenirea Mântuitorului Hristos aduce o nouă stare pentru fiecare dintre noi, punând începutul unei vieți noi: viețuirea întru Împărăția lui Dumnezeu ca prezență reală încă din această lume. Domnul a venit în această lume, dăruindu-ne puterea de a birui păcatul, de a birui orice păcat şi chiar moartea, însă pentru aceasta trebuie să-L primim pe Hristos în inima noastră; trebuie ca Hristos să Se nască la modul autentic în inima noastră, iar evenimentul istoric al Naşterii Domnului să se transforme pentru noi într-un moment existenţial.

Mântuitorul Hristos, ”chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni I, 15), deschide prin nașterea Sa din Fecioara Maria posibilitatea ca omul cel zidit după chipul lui Dumnezeu să crească tot mai mult în asemănarea cu El, altfel spus deschide omului calea îndumnezeirii sale.

Întreaga teologie patristică dezvoltă aceste coordonate biblice despre întruparea Fiului lui Dumnezeu în istorie, când vorbește despre trei nașteri ale Acestuia, astfel:

Mai întâi, nașterea Fiului lui Dumnezeu din veci din Tatăl. Aceasta este nașterea Fiului fără de timp din Tatăl, precum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: ”La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan I, 1). Prin aceste cuvinte se arată că Fiul este mai înainte de orice timp, este veșnic, nu S-a ivit în timp, așa cum ne spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: ” S-a născut Fiu din veşnicie, printr-o naştere cu neputinţă de cercetat şi înţeles”[1]. Domnul nostru Iisus Hrisos, izvorul iubirii, ”numai ca Dumnezeu, sau ca Fiul lui Dumnezeu, de o ființă cu El, putea avea în Sine iubirea desăvârșită pe care o cere tuturor să și-o însușească din pilda și puterea Lui. Căci nu le cere ceea ce nu practică El Însuși”[2].

În cel de-al doilea rând,nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Dumnezeu adevărat și om adevărat, întrupându-Se de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.Este cea pe care o prăznuim noi astăzi, când Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc din Fecioara Maria, ridicându-ne pe noi din robia păcatului, împăcând întreg neamul omenesc cu Creatorul nostru. Sfântul Chiril al Ierusalimului referinduse la nașterea Fiului lui Dumnezeu, spune: ”Când auzi că Evanghelia spune: "Cartea naşterii lui Iisus Histos, fiul lui David, fiul lui Avraam (Matei I, 1), gândeşte-te la naşterea Lui trupească. Este fiu al lui David la împlinirea timpului, iar Fiu al lui Dumnezeu, înainte de toţi vecii, fără început. Prin naşterea în trup a luat ceea ce nu avea. Iar ceea ce are, are din veşnicie, fiind născut din Tatăl […]. Naşterea Sa din David cade sub timp, este văditor, şi I se poate face genealogia; dar naşterea Lui după Dumnezeire nu cunoaşte nici timp, nici loc, şi nici nu I se poate face genealogia”[3]. El se face om adevărat, prin nașterea Sa din Fecioara Maria, dar rămâne și Dumnezeu adevărat, prin acestea arătându-și misiunea și calitatea Sa de mântuitor al omului. ”El se face Fiul Omului prin excelență, căci ridică pe om la starea Lui de om cu firea neîmbolnăvită. Se face noul început, sănătos, al omenirii. Cei ce rămân în El nu mai cad din umanitatea adevărată. Iar umanitatea adevărată nu e decât cea întărită de Dumnezeu. El ni s-a făcut lumină și în sensul că ne-a arătat și s-a făcut iarăși începutul omenirii adevărate, care restabilește ca oameni adevărați și le dă puterea să nu mai cadă din această stare pe cei ce se nasc din El prin Duhul Lui cel Sfânt. Și numai aceștia moștenesc împărăția lui Dumnezeu și nestricăciunea. Dacă cei născuți din primul Adam sunt supuși morții definitive, cei născuți din al doilea Adam pot moșteni veșnica viață fericită (I Corinteni XV, 50)”[4].

O a treia naștere a Mântuitorului Hristos este cea de care vorbește Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Galateni ”O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Galateni IV, 19) și anume nașterea Cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră. Nașterea duhovnicească a Mântuitorului Hristos în inima și sufletul nostru, rodind astfel, pentru fiecare dintre noi, Nașterea Fiului lui Dumnezeu întru noi și nașterea noastră întru El.

Hristos, Dumnezeu după fire, Se naște în peștera din Betleem și ne deschide poarta Cerului și a înfierii de către Tatăl. Taina Sfântului Botez ni-L aduce  pe Hristos în sufletul nostru, născându-ne astfel întru Împărăția lui Dumnezeu: ”de nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan III, 3). Nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu se va naște întru Hristos și Hristos întru el, prin Sfânta Taină a Botezului: ”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni III, 27). Cel ce se îngroapă împreună cu Hristos prin Botez ca într-un mormânt, se scoală împreună cu Hristos întru Învierea Lui: ”Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi” (Coloseni II, 12).

 Nașterea Cuvântului lui Dumnezeu ca om devine roditoare pentru noi ca persoane, doar prin Sfânta Taină a Botezului ca naștere duhovnicească a noastră întru El. În acest sens, Taina Sfântului Botez este taina nașterii duhovnicești a persoanei întru Hristos, dar și a Domnului Hristos întru el.

Dreptmăritori creștini,

Doar înomenirea Fiuluilui Dumnezeu ne-a adus posibilitatea urmării lui Hristos și a unirii omului cu El, așa cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel: ”v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt” (I TesaloniceniI, 6). Dumnezeu Cel desăvârșit, făcându-Se și Om desăvârșit, a descoperit oamenilor purtarea adevărată a celor ce se numesc fii ai lui Dumnezeu și anume, iubirea de Dumnezeu și împlinirea poruncilor Lui (I Ioan V, 2). Nimic nu îl apropie pe om mai mult de Dumnezeu, spune Sfântul Grigorie Teologul, decât asemănarea cu El întru iubire: ”Fă-te dumnezeu pentru cel lovit de nenorocire, prin imitarea milostivirii lui Dumnezeu. Nimic nu are omul mai asemenea cu Dumnezeu decât facerea de bine, chiar dacă Dumnezeu o dăruiește mai bogată, iar omul mai săracă, fiecare, cred eu, după puterea lui”[5].

Prin iubirea revărsată asupra aproapelui, omul urcă către Dumnezeu, imitându-L pe Dumnezeu Care S-a făcut om pentru a putea fi urmat. Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos într-o peșteră sărăcăcioasă, ne face să ne îmbogățim, doar alungând de la noi egoismul și nepăsarea față de aproapele nostru. Omul nu poate ajunge la iubirea de Dumnezeu dacă nu își iubește aproapele. Astfel, Avva Ioan Colov mărturisea unui ucenic: ”Nu este cu putință să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus. I-au zis lui: ce este cuvântul acesta? Le-a zis lor: temelia, aproapele este, ca să-l câștig și să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos”[6].Rațiunea Întrupării Mântuitorului Hristos a fost ca prin extinderea Persoanei Sale în istorie, în lume, omul să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Viața în Biserică a credincioșilor se întemeiază pe Hristos. Acesta este vița, iar credincioșii mlădițele. Precum mlădițele nu pot rodi de la sine dacă nu rămân în viță, tot așa nici credincioșii nu pot aduce roadă dacă nu rămân uniți cu Hristos (Ioan XV, 1-2). Hristos Domnul nu îl cheamă pe om ca pe un primitor pasiv al Său, ci spre a deveni purtător energic și părtaș al vieții adevărate ce i se dă. Când omul se preocupă de mântuirea proprie și răspunde la chemarea lui Hristos, primindu-L pe Acesta în inima lui, el devine mlădiță aducătoare de roadă. Lucrarea în lume a Bisericii nu este alta decât lucrarea Mântuitorului Hristos, continuarea activității Sale de înnoire lăuntrică a lumii, prin cei ce constituie ”puținul aluat, care dospește frământătura” (I Corinteni V, 6).

Dreptmăritori creștini,

Dacă privim în jurul nostru vedem că astăzi, mai mult ca oricând se încearcă ca Hristos, Cel născut în peștera Betleemului, să fie alungat din societatea noastră. Cu greu, Hristos este primit în inima noastră și, uneori se face orice pentru ca nici cei de lângă noi să nu trăiască nașterea Mântuitorului Hristos în inima lor ca un fapt existențial și soteriologic.

Tinerii noștri de astăzi sunt îndepărtați prin diferite momeli, care de care mai meșteșugite, de la adevărata trăire creștinească, pe care bunicii și părinții noștri o aveau. Binevenită în acest sens este hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca anul 2016 să fie an omagial al educației religioase a tineretului creștin, astfel împreună vom încerca să intensificăm misiunea noastră în rândul tinerilor. Părintele Nicolae Steinhardt susținea că învățătura creștină se întemeiază pe două fundamente: deplina libertate a persoanei umane și întreaga răspundere în ziua Judecății. ”Este fiecare liber să creadă ce vrea, să meargă pe calea pe care-l poartă inima și-l îndeamnă conștiința, urmând, firește a purta răspunderea alegerii făcute”[7]. A sădi Cuvântul lui Dumnezeu în inima copilului înseamnă a dărui acestuia libertatea primită de la Dumnezeu.

Sigur că noi creștinii suntem o minoritate în cadrul omenirii, însă ca popor suntem creștini nu doar majoritar, ci mai ales ființial, de la nașterea noastră. Biserica, prin duhul iubirii jertfelnice și al filantopiei, este singura care mai poate da un suflu nou societății aflate într-un grav dezechilibru. Dumnezeu nu impune nimic cu forța, ci întotdeauna propune în chip filantropic, ca un iubitor de oameni.

Iubiți fii duhovnicești,

Astăzi, în această zi a Nașterii Domnului, zi plină de bucurie, pace și lumină, să ne hotărâm întru schimbarea vieții noastre. Dacă nu ne mai place lumea în care trăim, o lume a războiului, a egoismului și a izolării tot mai profunde a omului față de aproapele, atunci trebuie să facem ceva, și anume să ne schimbăm pe noi înșine. Lumea nu o schimbăm prin revoluții, ci prin schimbarea duhovnicească a noastră și prin exemplul personal. Să ne rugăm ca Domnul să ia chip în noi, să se nască în inimile noastre și așa pururea să trăim întru El.Să dovedim, prin viaţa noastră, că deşi nedorit de lume, Hristos tot Se naşte pentru noi și întru noi. Să ne întărească Dumnezeu pe toți, cuprinzându-ne în iubirea, pacea și slava Sa cea veșnică, ca și noi împreună cu îngerii să aducem aceeași doxologie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).

Fie ca sărbătoarea Naşterii Domnului, a Noului An și a Botezului Domnului să vă aducă multă pace, sănătate, bucurie şi întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună!

 La mulţi ani întru mântuire! Un An Nou binecuvântat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului, rugător,

† VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului

Dată în Reședința Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, la Praznicul Nașterii Domnului, din Anul mântuirii 2015.

Notă: Preacucernicii și Preacuvioșii slujitori ai Sfintelor Altare din Arhiepiscopia Râmnicului vor citi această PASTORALĂ în bisericile parohiale sau mănăstirești la Sfânta Liturghie a Nașterii Domnului, iar la filiale a doua zi.