Veșmânt de har pentru Biserica Paraclis Arhiepiscopal „Adormirea Maicii Domnului” din Drăgășani

La finalul slujbei de sfințire, Înaltpreasfinția Sa a descoperit semnificațiile acesteia, accentuând că „Biserica este casa lui Dumnezeu, iar rugăciunile şi actele de la sfinţirea altarului noii biserici exprimă prezenţa şi lucrarea sfinţitoare a Mântuitotului Hristos în mijlocul celor ce cred în El potrivit făgăduinţei Sale: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor!” (Matei XXVIII, 20). Târnosirea sau sfinţirea unei biserici este un ritual sfânt şi bogat în semnificaţii spirituale prin care se cere lui Dumnezeu harul Său sfinţitor. Ritualul bogat şi plin de semnificaţii duhovniceşti, este inspirat din mai multe evenimente biblice din Vechiul Testament, în special sfinţirea Chivotului (Ieşire XL) şi sfinţirea Templului lui Solomon (III Regi VIII; II Cronici V – VII).

Biserica, numită de Sfântul Gherman al Constantinopolului, cerul pe pământ, casa în care locuieşte şi se preumblă Dumnezeu, e întemeiată pe temelia apostolilor (Efeseni II, 20), mărturisită de către martiri şi aşezată pe sfintele moaşte ale acestora, ca pe un tron. Ne rugăm lui Dumnezeu să trimită pe Duhul Sfânt ca să sfinţească biserica aceasta şi să o umple de lumina cea veşnică a dumnezeirii, s-o aleagă locaş şi scaun slavei Sale, să o împodobească cu darurile Sale cele dumnezeieşti şi mai presus de lume, să o facă liman celor înviforaţi și vindecare celor pătimitori.

Am săvârșit rugăciuni în Sfântul Altar, care este sfânt, pentru că în el se află Sfânta Masă sau Prestolul pe care se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Ea simbolizează mormântul Mântuitorului Hristos, iar altarul gropniţa din jurul mormântului. Pe Sfânta Masă Se odihneşte Mântuitorul ca Dumnezeu, iar ca om Se jerfeşte. Aşa cum arată Sfântul Simeon,  „această masă este jertfelnicul lui Hristos, scaunul slavei, locaş lui Dumnezeu, mormânt şi odihnă lui Hristos. Masa îl arată pe El îngropat într-însa şi, prin sfinţire şi ungere cu Sfântul Mir, primeşte darul Duhului… Sfântul Prestol asemănându-se lui Hristos care S-a îngropat, închipuie cele ce sunt ale îngropării. Prin înfricoşătorul jertfelnic, adică prin Sfânta Masă, dumnezeiasca biserică arată pe Stăpânul cerului care este şi ,,Sfânta Sfintelor” şi ne cheamă scaun, locul lui Dumnezeu, odihna, curăţirea, locaş al jertfei celei mari, mormântul lui Hristos şi sălăşluirea slavei Lui”, a spus Înaltpreasfinția Sa, „iar cei care intră în ea primesc harul Duhului Sfânt”.

Actuala biserică a fost construită între anii 1930-1936, prin truda preoţilor Gheorghe Sachelarie şi Constantin Necşulescu, pe locul unei foste mănăstiri cu hramul „Sfânta Treime”, care era metocul Episcopiei Râmnicului. Lăcașul de cult a fost ridicat după planul întocmit de arhitectul Alfred Mihăiescu din Bucureşti, în stil neobizantin, în plan de cruce greacă înscrisă, cu elemente decorative brâncovenești. 

Pictura în frescă a fost realizată de zugravul Iosif Keber, între anii 1946-1948. Cu toate că a fost zidită în 6 ani, biserica a fost târnosită la 11 iunie 1952, în timpul păstoririi vrednicilor de pomenire ierarhi: Patriarhul Justinian Marina, fiu al Vâlcii, și Iosif Gafton, episcopul Râmnicului.

Din cauza trecerii timpului, structura bisericii a fost afectată de infiltrațiile de apă de la nivelul pardoselei și al zidurilor. De asemenea, și pictura se afla într-o avansată stare de degradare. Începând cu anul 2022, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și prin purtarea de grijă a preotului paroh Daniel Bîrneață, au fost demarate ample lucrări de consolidare și restaurare a bisericii.

Astfel, în interior, a fost îndepărtată vechea pardoseală din lemn și s-a turnat o șapă de beton deasupra căreia a fost montată o pardoseală nouă, din marmură. De jur-împrejurul zidurilor a fost realizat un sistem de hidroizolație pentru evitarea infiltrării igrasiei. Totodată, a fost refăcut sistemul de încălzire termică, a fost schimbată instalația electrică și au fost montate policandre noi. Catapeteasma și capitelurile stâlpilor interiori au fost aurite cu foiță de aur. Pictura murală a fost restaurată în întregime de meșterul zugrav Bogdan Tănase. La exterior, s-au efectuat lucrări perimetrale de consolidare și s-a realizat un sistem de drenaj împrejurul bisericii, au fost decopertate și retencuite fațadele exterioare precum și unele elementele decorative, iar turlele și crucile au fost recondiționate.

Întocmindu-se această înnoire a lăcașului dumnezeiesc, s-a rânduit ca această sfântă biserică să-i primească drept ocrotitori și rugători fierbinți în ceruri pe Sfântul Teodosie de la Brazi și pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.