Virgil Cândea, „Un mare ctitor: Neagoe Basarab (1512-1521)”

Volumul, alcătuit cu sprijinul doamnei Ioana Feodorov, fiica autorului, cea care a oferit și Cuvântul înainte, cuprinde trei lucrări ale lui Virgil Cândea,  Geneza unui ideal, Un mare ctitor: Neagoe Basarab și Învățăturile lui Neagoe Basarab. Primul monument al experienței diplomatice românești medievale, publicate în perioada în care lucra la Biblioteca Academiei, cărora se alătură o serie de aprecieri față de personalitatea eruditului academician din partea unor ierarhi și academicieni, dar și a prietenului său de-o viață, Profesorul Paul H. Stahl.

Cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, intitulat Sfântul Voievod Neagoe Basarab, tainicul domn al rugăciunii neîncetate, evocă chipul politic, cultural și evlavios al sfântului domnitor român, arătând că „a cârmuit Țara Românească între anii 1512-1521, remarcându-se pentru sprijinul pe care l-a dat culturii și Bisericii Ortodoxe în vremea sa. A ctitorit biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, Biserica Sfântul Gheorghe, a Mitropoliei din Târgovişte și Mănăstirea Ostrov, a restaurat mănăstirile Tismana şi Cozia şi a făcut o serie de donații la multe alte mănăstiri. La Sfântul Munte Athos, a făcut de asemenea foarte multe donații către: Cutlumuş, Zografu, Xenofon, Rusicon, Vatoped, Iviron, Hilandar, la fel către Patriarhia Ecumenică, Ierusalim, Muntele Sinai, încât biograful Sfântului Nifon, Gavriil Protul, mărturisea: Ce vom spune despre lucrurile şi mănăstirile pe care le-au miluit? Şi în toate laturile de la Răsărit până la Apus şi de la miază-zi până la miază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea şi cu multă milă pretutindeni da. Şi nu numai creştinilor fu bun, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele Său şi ploaia, şi pe cei buni, şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie.

Ceea ce a făcut ca Sfântul Voievod Neagoe Basarab să rămână în istoria culturii românești a fost și binecunoscuta sa scriere Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, în care, sfătuindu-l pe fiul său cum să fie un bun domnitor, pune accentul pe învățăturile spirituale, asemănându-se astfel această carte cu scrierile patristice de sfătuire duhovnicească. Din aceste sfătuiri, vedem lămurit cât de deprins era Neagoe Basarab cu scrierile Sfintei Scripturi, ale Sfinților Părinți și, mai ales, cât de aproape îi erau rugăciunea și nevoința creștină”, aprecia Înaltpreasfinția Sa.

În Cuvântul înainte așezat în prima parte a volumului, doamna Ioana Feodorov consideră volumul a fi „un omagiu față de acest domnitor plin de evlavie și râvnă, dăruit Bisericii și neamului său” și, în același timp, „un omagiu autorului acestor studii ..., prin cuprinderea în paginile ei a unui grupaj de scrisori adresate familiei după trecerea lui Virgil Cândea la Domnul, în 16 februarie 2006, cărora le-am alăturat un extras din paginile memoriale publicate de prietenul său de-o viață, Profesorul Paul H. Stahl, în revista pe care o edita la Paris, „Études et documents balkaniques et méditerranéens” (2007, nr. 31, p. 103-107)”.

Invitația de a lectura acest volum este adresată într-un anume fel de gândurile Sfântului Neagoe, așezate pe coperta IV, care, perfect conștient de însemnătatea lucrării înfăptuite, cu aceeași delicatețe și smerenie cu care a afirmat însemnătatea artei și culturii în păstrarea identității neamului românesc: „nu sunt numai voievodul,  cărturarul sau ctitorul. Sunt o piatră de hotar în civilizaţia românească şi un punct cardinal în strădaniile noastre, urmaşii mei, voi care vă pregătiţi să răspundeţi întrebărilor celui de-al treilea mileniu, căutând îndreptăţire şi sprijin în pilda înaintaşilor. Sunt smeritul Neagoe, care m-am străduit să dovedesc la începutul celui de-al XVI-lea secol înălţimea cugetelor şi virtuţilor unui neam întreg. Dar sunt, tocmai de aceea, un simbol al acestor cugete şi al acestor virtuţi.”