Lucrările Cercului pastoral-misionar Râmnicu-Vâlcea Sud

Întrunirea preoților a debutat cu săvârșirea slujbei de Te Deum, urmată de susținerea prelegerii cu tema Activitatea preotului Ioan Marina, viitorul patriarh Justinian  al Bisericii Ortodoxe Române, pe meleagurile vâlcene,  de către Părintele Ilie Stuparu.

Părintele a subliniat că Patriarhul Justinian Marina „ a înscris o pagină luminoasă în istoria Ortodoxiei românești. Acum, la moment comemorativ, faptele sale, chipul său măreț, înaripat și oblăduit de credința strămoșească pe care a iubit-o și cultivat-o cu perseverență, cu noblețe spirituală, capătă dimensiuni deosebite.

Patriarhul Justinian s-a născut în prag de primăvară, la început de secol XX, la 22 februarie 1901, pe Valea Cernei în satul Suiești, comuna Cermegești, județul Vâlcea, ca fiu al sătenilor Marin Ilie Marina și Elena Marina.

Tatăl său, după cum mărturisea patriarhul, „a fost un țăran cu minte sănătoasă care și-a chivernisit cu pricepere gospodăria proprie”, iar mama sa era o femeie evlavioasă,  „dintr-o veche familie de preoți care în decurs de 300 de ani a dat bisericii vreo 60 de slujitori ai altarului din Ardeal”. De la mama sa, după cum însuși mărturisea mai târziu, a preluat „însușirile străbune, de evlavie și credință nestrămutată în Dumnezeu”, „m-a învățat să iubesc pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și cu toată puterea”.

Cu data de 1 septembrie 1933 este numit preot paroh la Biserica Sfântul Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea. Spiritul său de mare gospodar, inițiativa sa deosebită aveau să adauge noi frumuseți spirituale și arhitectonice lăcașului de pe Iazul Morilor. La venirea sa aici găsește „o biserică - după cum va mărturisi mai târziu - cu crucile culcate, cu acoperișul stricat de ploaie, cu o casă parohială veche”. Timp de 12 ani cât a fost preot aici, a făcut biserica o bijuterie, fiind frecventată de mulți râmniceni ca o adevărată „grădină a lui Dumnezeu”. Repară turlele bisericii, cea care servea de clopotniță este zidită din nou, face tencuieli și zugrăveli exterioare, acoperă cu tablă adusă din Germania acoperișul, spală pictura, construiește din temelie o nouă casă parohială. Îmbină în mod strălucit activitatea de preot cu cea pe tărâm social și cultural.

Părintele Ioan Marina  era un preot de frunte al clerului vâlcean, binecunoscut nu numai în Vâlcea și în Oltenia, ci în toată țara, chiar și în străinătate. Legat sufletește prin obârșie de păturile de jos, cărora le-a închinat cu dragoste și dăruire toată viața și munca sa, părintele Marina avea strânse legături și cu oamenii politici și cu intelectualii vremii, în rândurile cărora, de asemenea, era cunoscut și bine apreciat. Prin muncă fără contenire, prin voință hotărâtă, prin clarviziune și realism, dublate de cinste, demnitate și moralitate exemplare, el s-a înălțat în elita clerului de mir, din care s-au recrutat, de-a lungul timpului, arhierei de mare valoare ai Bisericii noastre. Era socotit părintele celor necăjiți și oropsiți și sfătuitorul de bine al tuturor. Iubit și stimat, era dorit și așteptat pretutindeni pentru mireasma creștină desprinsă din vorba, din privirea și din purtarea sa, ce vădeau pe adevăratul apostol al lui Hristos”, a încheiat părintele.

În partea a doua a întâlnirii au fost propuse o serie de proiecte cu caracter educațional, cultural și catehetic care se vor desfășura în cadrul manifestărilor dedicate Patriarhului Justinian Marina.