„Suntem chemaţi să creştem în iubirea desăvârşită între noi şi faţă de Dumnezeu”, a spus Chiriarhul Râmnicului
„Întâlnirea tatălui cu fiul care rătăcise printre patimi și chinuri dezvăluie chipul dumnezeiesc al persoanei, întrucât menirea acesteia a fost să trăiască în comuniune. Din iubirea între Persoanele Sfintei Treimi iradiază forţa iubirii noastre față de semeni”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 28 februarie, în cuvântul de învățătură rostit în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae”.
Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „pericopa evanghelică a Întoarcerii Fiului risipitor descoperă iubirea nesfârșită a părintelui, un act în care părintele se reașază în comuniune cu fiul său. În această comuniune de iubire, persoana umană nu este limitată de tristețe, de ranchiură, de vreo durere pricinuită de pierderea unei importante părți din averea sa, ci trăiește cu o vădită emoție și deplină sinceritate întoarcerea celui care pribegise printre cele străine de Dumnezeu. Pentru a ne asemăna tatălui iertător din Evanghelie, suntem chemaţi să creştem în iubirea desăvârşită între noi şi faţă de Dumnezeu.
Totodată, atunci când conștiința noastră este apăsată de păcate, nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne venim în fire, încredințați fiind că, mărturisindu-ne și cerându-ne iertare pentru păcate, vom fi reașezați în brațele iubitoare ale Părintelui Ceresc. Tâlcuind cuvintele «Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta, şi nu sunt vrednic să mă mai numeşti fiu al tău», Sfântul Grigorie Palama arată că «fiul, dobândind bogăţia îndurării neasemănate şi multă bucurie şi îndrăzneală din pricina ei, e sărutat şi sărută şi, intrând, se ospătează împreună cu Tatăl, desfătându-se împreună de veselia cerească».
A reușit să facă aceasta pentru că, deși pierduse toate bogățiile, nu și-a pierdut credința și nădejdea că va fi reprimit de tatăl său. Așadar, credinţa este prima virtute cu care creştinul porneşte pe drumul de întoarcere către Împărăţia lui Dumnezeu, mergând pe calea virtuţilor.
Cel care a fost supus de patimi are nevoie de ajutor, de sprijin, iar nu de judecata aspră a celorlalți. De aceea, Sfântul Chiril al Alexandriei afirma că, atunci „când cineva este chemat să se pocăiască, cel virtuos trebuie să se bucure pentru el, chiar dacă a avut un nume rău, și nu trebuie să se lase pradă întristării datorită pocăinței acestuia”.
Să căutăm, așadar, să ne așezăm în comuniune cu Părintele Ceresc, pentru că, în felul acesta, vom deveni brațele iubirii părintești pentru toți cei aflați în suferințe”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
