Sosirea delegațiilor Patriarhiei Române, a Patriarhiei Antiohiei și a Patriarhiei Georgiei în Arhiepiscopia Râmnicului

Delegaţia patriarhală a fost formată din Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al întregului Orient, şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoţiţi de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolit de Rustavi, delegatul Preafericitului Părinte Ilie al II‑lea, Patriarhul Catolicos al Georgiei, şi de Înaltpreasfințiții și Preasfințiţii Părinți din delegaţiile Patriarhiei Antiohiei, Patriarhiei Române şi Patriarhia Georgiei. Primirea oficială a delegaţiei patriarhale a avut loc în Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din municipiul Râmnicu-Vâlcea, unde a fost întâmpinată de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie şi de mulţimea clericilor şi credincioşilor vâlceni.  

Slujba de Te Deum şi Polihroniul au fost săvârşite de Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de preoţi şi arhidiaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Corala preoţilor din Arhiepiscopia Râmnicului, dirijată de arhid. Dumitru Codruţ Scurtu. 

În cuvântul de bun venit, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, a precizat:

„De unde este nouă cinstea aceasta, ca să veniţi aici la noi? Ce înger v-a inspirat ca să cercetaţi evlavia şi credinţa noastră, a celor din Oltenia? Cu adevărat înţeleg că sfinţii ierarhi care au păstorit, au trăit şi au învăţat de la primii ierarhi Antim şi Atanasie de la Severin, sau alţi ierarhi, precum Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Antim Ivireanul, cel care a păstorit aici şi care a început viaţa arhierească în acest scaun; Sfântul Ierarh Calinic, păstorul nostru, protectorul nostru şi cel care veşnic se roagă pentru noi în ceruri. Înţeleg, v-au inspirat Sfântul Constantin Brâncoveanu şi fiii săi, care şi-au lăsat aici urme, locuri memorabile. V-au inspirat, Sfinţii Cuvioşi care s-au nevoit aici, de la Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Grigore de la Bistriţa, Sfântul Antim Ivireanul, Sfântul Antonie de la Iezer şi alţi cuvioşi de ieri şi de astăzi şi cei care mâine vor fi proclamaţi «urbi et orbi», înaintea tuturor, pentru că sunt mijlocitorii şi rugătorii noştri. V-au inspirat rugăciunile sfinţilor preoţi care au trăit cu adevărat în duhul lui Dumnezeu şi aşteaptă cu toţii vremea din urmă. V-au inspirat credincioşii care sunt cu adevărat făcliile purtătoare de lumină şi cei care întotdeuna se roagă pentru noi. Cu adevărat, putem spune: «Saltă şi te veseleşte Oltenie! Bucură-te cetate a Râmnicului!, că au venit la tine părinţi de departe şi de aproape». Au venit din cetatea Antiohiei, de acolo de unde prima dată ucenicii Domnului s-au numit creştini. Au venit din Georgia cei care ni l-au dat pe Sfântul Antim Ivireanul. Au venit de pretutindeni ca aici la noi să se bucure împreună cu noi. Cu adevărat, putem să-I mulţumim lui Dumnezeu că bucuria aceasta este mare şi va fi înscrisă în istorie ca unul dintre momentele sublime de cercetare a Duhului Sfânt, pentru că prezenţa ierarhilor, păstorilor, întâistătătorilor Bisericilor noastre nu este altceva decât o Cincizecime. Este un moment care se prelungeşte totdeauna în viaţa Bisericii şi, într-adevăr, Arhiereul cel mare, Mântuitorul Iisus Hristos, este cu adevărat în mijlocul nostru cu toţi sfinţii şi cu toţi drepţii. Vă mulţumim Sanctităţile Voastre, căci astăzi s-a făcut o bucurie care nu se va lua de la noi şi nu se va şterge multă vreme, pentru că este bucuria Duhului Sfânt.”

În cuvântul de binecuvântare, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, a spus:

„Într-adevăr, aşa cum aţi menţionat, aceste momente sunt deosebite, au intrat în istorie şi nu pot fi şterse şi aşa cum spune Sfânta Scriptură: «Cât de frumos este să se adune fraţii împreună!». Am venit astăzi din Biserica Antiohiei şi din Biserica Georgiei la această Sfântă Biserică, la această arhiepiscopie de Dumnezeu păzită şi astfel arătăm, cu adevărat că noi toţi suntem una şi toţi avem o singură credinţă care ne adună într-o singură mărturisire. Mulţi sfinţi s-au ridicat din arhiepiscopia aceasta şi au trăit viaţa în Hristos şi au mărturisit credinţa noastră ortodoxă, de aceea, ne rugăm pentru toată arhiepiscopia voastră, pentru toate mănăstirile, toate bisericile, toţi părinţii şi toţi credincioşii ei ca să fie păziţi, pentru că ei, într-adevăr, au păstrat şi mai păstrează credinţa adevărată în Hristos. Aţi pus o întrebare: «Ce fel de înger ne-a inspirat să venim astăzi la această biserică?» Spunem că rugăciunile sfinţilor şi dragostea fraţilor noştri din România sunt cele care l-au inspirat pe Preafericitul Daniel, fratele nostru, să ne invite astăzi să fim între voi şi cu voi în această zi deosebită. Am venit dintr-o Biserică care suferă în zilele noastre din cauza războiului şi, aşa cum ştiţi, suferă, trăieşte în împreujurări destul de dificile: terorism, deportări, răpiri şi spunem aceste cuvinte ca să vă rugaţi pentru fraţii voştri din Biserica Antiohiei, pentru că în zilele acestea mijlocul cel mai folositor pentru exprimarea iubirii este de a vă ruga pentru fraţii voştri de acolo. Cerem rugăciunile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, întemeietorii Bisericii Ortodoxe a Antiohiei, şi cerem lui Dumnezeu să vă păzească sub ocrotirea Lui acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit pentru cuvântări Preafericitului Părinte Patriarh Ioan al X-lea şi Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu, dar şi Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, pentru primirea călduroasă. „Avem convingerea că după ce lucrurile se aşează în pace, vom avea şi noi posibilitatea să ajutăm la reconstrucţia unor mănăstiri şi biserici dărâmate şi la ajutorarea populaţiei care suferă foarte mult. Dorim să exprimăm şi un gest de binecuvântare pentru această catedrală, ctitorie a Sfântului Ierarh Calinic. Se vede aici stilul lui. Era foarte priceput şi la construcţii de biserici şi avea dorinţa ca totdeauna când se termina bolta el să pună cheia de boltă, iar aceasta se vede şi aici, şi la Cernica, şi la Pasărea că a rotunjit colţurile, adică nu se termină colţurile în formă tăioasă, ci colţurile au fost rotunjite prin acest stâlp încadrat în colţ, ceea ce este un simbol al vieţii duhovniceşti. Prin nevoinţă. omul oricât ar fi el de pătimaş, de rău, în popor se zice «colţos», devine blând, paşnic şi primitor. Ca semn de bincuvântare pentru bucuria accestei biserici, oferim o cruce de binecuvântare şi mai multe cărţi tipărite anul acesta despre Sfântul Antim Ivireanul”, a spus Preafericirea Sa.