Slujbă de pomenire și recital din lirica eminesciană
Râmniceni, iubitori ai liricii eminesciene, au participat luni, 15 iunie, la o serie de manifestări cultural-religioase, prilejuite de împlinirea a 131 de ani de la mutarea la cele veșnice a poetului național Mihai Eminescu.
Manifestările cultural-religioase au debutat cu slujba de pomenire a poetului Mihai Eminescu, care a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a unui auditoriu format din iubitori ai liricii eminesciene. Slujba Parastasului a fost săvârșită în fața bustul poetului Mihai Eminescu, aflat în incinta Centrului Eparhial al Râmnicului.
La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a acordat „Crucea Râmnicului”, cea mai înaltă distincție a Eparhiei, unor personalități care s-au distins în peisajul cultural vâlcean.
Manifestările comemorative au continuat în fața teiului și a bustului poetului național Mihai Eminescu cu un recital din lirica eminesciană, intitulat „La steaua care-a răsărit…” și susținut de membri din Forumul Cultural al Râmnicului și alți poeți vâlceni.
La finalul recitalului, elevii seminariști, dirijați de părintele Siluan-Dumitru Scurtu, au interpretat cântarea „Lumină lină”.
„Păşiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei,/ Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei,/ Cel mai chemat s-aline, din toţi, şi cel mai teafăr/ Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr'' scria Poetul Tudor Arghezi în poezia Inscripţie pe amfora LUI.
„A vorbi despre poetul nepereche a cărui operă învinge timpul este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă... Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă şi să legene, din depărtare, delicata lui singuratecă slavă'', spunea Tudor Arghezi. Însă „Eminescu este o revelaţie ce mângâie", o revelație care vibrează prin toată creația pe care ne-a lăsat-o, după cum aprecia Rosa Del Conte.
Poet, prozator și jurnalist român, Mihai Eminescu a fost și este considerat de români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Deloc întâmplător, Nichita Stănescu spunea că „vorba şi scriitura ne rămân puţine în faţa lui, dar nu atât de puţine ca să nu-l înălţăm tot mai sus, generaţie de generaţie, an de an”.
Dorul de Eminescu se ostoiește în fața bustului pe care Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie l-a așezat în anul 2016, spre a inspira și descoperi libertatea formelor de exprimare, a metaforei literare ori artistice izvorâte, în mod cert, din experiența duhovnicească a acestui spațiu.
