Eşti aici

„Sfântul Grigorie Palama învață că omul nu se poate împlini decât prin redobândirea harului necreat al lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie

15 Martie / Viața Eparhiei

„Sfântul Grigorie Palama a fost, cu siguranţă, nu doar cel mai reprezentativ teolog al Bisericii Ortodoxe din secolul al XIV-lea, ci, mai ales, cel care a reuşit să sintetizeze în chip exemplar moştenirea duhovnicească lăsată de Părinţii Bisericii. Sfântul Grigorie Palama a împletit strâns tradiția isihastă a Bisericii noastre cu mărturisirea dreptei credințe. A fost un mare teolog și mărturisitor tocmai pentru că era isihast, continuator al unei tradiții vii și bogate, având astfel cunoașterea empirică a lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie în a doua duminică a Postului Mare..

Înaltpreasfinția Sa a continuat cuvântul de învățătură accentuând rolul pe care l-a avut Sfântul Grigorie Palama în dezvoltarea învățăturii isihaste moștenite de la părinții aghioriți: „Pentru Sfântul Grigorie Palama, sfântul pus nouă spre cinstire în Duminica aceasta, dar și pentru întreaga tradiție monahală pe care o sistematizează Sfântul Grigorie, singura cale de a atinge adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, adică împărtășirea reală a trupului și sufletului, unite în inimă de Lumina necreată, este osteneala, asceza, punerea în practică a credinței.

Scrierile Sfântului Grigorie Palama, chiar şi cele dogmatico-polemice, sunt toate expresia unei vieţi duse în rugăciune neîncetată, a unei autentice trăiri a Cuvântului lui Dumnezeu în inima sa prin harul Duhului Sfânt. Sfântul Grigorie Palama a trăit o mare parte a vieţii sale în Sfântul Munte, a fost legat de Sfinţii Părinţi care duceau o viaţă ascetică alături de el şi de aceea a dat expresie experienţei Părinţilor aghioriţi, care în fapt reprezintă experienţa Bisericii Ortodoxe.

Ca teolog isihast, Sfântul Grigorie Palama, accentuează în scrierile lui duhul autentic patristic al acestei spiritualităţi, arătând că omul nu se poate împlini pe el însuşi, ca fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu, decât prin redobândirea harului necreat al lui Dumnezeu. Lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa creştinului, începută odată cu încorporarea lui în Trupul lui Hristos la Taina Botezului, este cea care îl face să îşi configureze întreaga viaţă după harul lui Dumnezeu. Omul poate ajunge la îndumnezeire numai prin conlucrarea dintre el şi harul lui Dumnezeu. Această trăire negrăită a luminii oferă nevoitorului adevărata arvună şi pregustare a comuniunii lui cu Mântuitorul Hristos”.

Alte articole despre: