Eşti aici

Priveghere pentru Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” la Catedrala Arhiepiscopală

12 Iulie / Viața Eparhiei

La Sărbătoarea Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos, Catedrala Arhiepiscopală a fost timp de o noapte loc de pelerinaj pentru preoți, monahi, monahii, credincioși și pelerini. La acest moment duhovnicesc slujba a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de soborul de preoți din care au făcut parte părinți consilieri, stareți și slujitori ai mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului.

Icoana Maicii Domnului Prodromița (adică Înaintemergătoarea) a fost cinstită în mod deosebit întrucât, începând cu anul 2015, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, o copiei a icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Prodromu a fost așezată în Catedrala Arhiepiscopală spre închinare, cinstire și binecuvântarea credincioșilor.

Există tradiția în Sfântul Munte Athos ca la marile sărbători să se oficieze Privegherea de toată noaptea. Pentru cinstirea icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului ce sunt așezate în Catedrala Arhiepiscopală și în mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a rânduit ca în mănăstirea care păstrează icoana sărbătorită să fie săvârșită rânduiala de la Sfântul Munte Athos cu slujba Privegherii de toată noaptea, în cadrul căreia se oficiază Vecernia, Litia, Utrenia, Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie. „Privegherea” este nevoința duhovnicească de a dedica timpul nopții sau o parte din acest timp rugăciunii sau contemplației.

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos.

Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.

Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a ter­mi­nat de pictat veşmin­tele şi ce­lelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfin­te­le Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a pri­ce­put mai bi­ne veșmintele şi fondul icoanei, a început să lucreze la Sfintele Feţe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă, însă, cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mâ­nă: Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.

Dimensiunile icoanei sunt de 100 / 70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

De-a lungul timpului au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.

Alte articole despre: