Eşti aici

Chirarhul Râmnicului a slujit la Paraclisul Arhiepiscopal Buna-Vestire din Râmnicu-Vâlcea

13 Octombrie / Viața Eparhiei

În Duminica a XXI-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Paraclisul Arhiepiscopal Buna-Vestire din Râmnicu-Vâlcea.

Credincioși din municipiul Râmnicu-Vâlcea au participat duminică, 13 octombrie, la Paraclisul Arhiepiscopal Buna-Vestire din Râmnicu-Vâlcea, unde Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Duminica a XXI-a după Rusalii, a explicat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie în cuvântul de învățătură, aduce spre cinstirea credincioșilor pe Sfinții Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, cei numiți în cântările slujbei acestei duminici „luminători prea străluciți ai adevărului”, „de cele cerești gânditori”, „stele mult-luminoase ale tăriei celei înțelegătoare”.

„Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, care au restabilit la 13 octombrie 787 dreapta credință cu privire la cultul sfintelor icoane. În această duminică, Biserica nu prăznuiește sinoadele ecumenice ca evenimente, ci pe Sfinții Părinți, deoarece Biserica pomenește persoanele care au participat la evenimentele istoriei mântuirii. De aceea, Slava Vecerniei acestei duminici ne cheamă să ne alăturăm întregii Biserici  să le aducem laudă celor numiți «trâmbițele Duhului cele de taină, purtătorii de Dumnezeu Părinți» care «au cântat în mijlocul Bisericii cântare întocmită de teologie, mărind o Treime neschimbată, o Ființă și o Dumnezeire». Dar mai mult decât aceasta, noi săvârșim pomenirea Sfinților Părinți pentru că, prin prăznuirea lor, ne ridicăm duhovnicește cu mintea la Dumnezeu, precum este arătat în însuși troparul acestei sărbători: «Prea proslăvit ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe părinții noștri i-ai întemeiat și printr-înșii la adevărata credință pe noi toți ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, slavă Ție». Cinstirea icoanei, ne învață Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, «se îndreaptă spre originalul ei», sau precum Sfântul Ioan Damaschin a spus, că noi nu ne închinăm materiei, pentru că cinstea dată ei urcă spre Cel Întrupat, de aceea icoanele devin făcătoare de minuni. De altfel, la rugăciunea pe care preotul o rostește la sfințirea unei icoane, Dumnezeu este implorat să o sfințească prin harul Său, iar celor care cinstesc icoana să le dăruiască ajutor. La fel este când ne rugăm unei icoane pe care este reprezentat un sfânt, pentru că el împletește mijlocirile sale cu rugăciunile noastre și le înalță înaintea tronului Preasfintei Treimi”, a explicat Părintele Arhiepiscop Varsanufie.

În această duminică, Biserica aduce înaintea ochilor sufletești ai credincioșilor Pilda semănătorului (Sf. Ev. Luca VIII, 5-15), care are multe înțelesuri pentru viața duhovnicească.

„Semănătorul din această pildă este Mântuitorul Hristos, iar semințele căzute în cele patru locuri diferite reprezintă cuvintele Evangheliei Sale, pe care noi suntem datori a le auzi, înțelege și împlini în viața noastră. Astfel, cele patru locuri înseamnă și patru stări duhovnicești ale oamenilor din toate vremurile. Sămânța căzută lângă drum, care a fost călcată de trecători și mâncată de păsările cerului, reprezintă pe oamenii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-l fac roditor în inima lor, pentru că sunt indiferenți față de Dumnezeu și așa se lasă mult prea ușor în ispita diavolului. Sămânța căzută pe piatră, care s-a uscat din cauza lipsei umezelii, reprezintă pe acei oameni care, la auzirea cuvintelor Evangheliei, au o tresăltare a inimii, dar la cel mai mic necaz sau încercare își învârtoșează inimile lor, pentru că a lor credință este una superficială, sau fără rădăcină. Locul între spini, în care a ajuns o altă sămânță și care, deși a crescut, a fost înăbușită, este starea oamenilor care se lasă înăbușiți de grijiile lumii și care iubesc mai mult plăcerile lumii, cele rănite cu păcatele, și nu pe Dumnezeu, Dătătorul darurilor celor veșnice și al fericirii celei veșnice. Însă, a căzut și o sămânță pe pământ roditor, adică inima omului care s-a lepădat de cele trecătoare și și-a curățit cugetul său, pentru a primi în lăuntrul inimii sale pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care aduce multă roadă și bucurie sufletului”, a precizat Înaltpreasfinția Sa.

Tot în această duminică se face și pomenirea Rugăciunii lui Iisus, relatată de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (XVII, 1-13).

            „Rânduirea de către Părinții Bisericii în această duminică a pomenirii Rugăciunii lui Iisus nu este întâmplătoare, deoarece, precum am văzut din cele două pericope evanghelice relatate tot în această zi, fiecare dintre noi suntem chemați la unirea prin har cu Dumnezeu. Sfântul Ioan Damaschin ne învață că Domnul Hristos, «impropriindu-Și persoana noastră și formând în El Însuși firea noastră, ni s-a făcut pildă, ne-a învățat să ne ridicăm mintea spre Dumnezeu. Căci după cum a suferit afectele, pentru ca să ne dea biruință asupra lor, tot astfel S-a și rugat, ca să ne deschidă urcarea spre Dumnezeu». De aceea, așa precum Mântuitorul Hristos S-a jertfit pentru noi ca să dobândim iertarea păcatelor și intrarea în iubirea lui Dumnezeu Tatăl, la fel și noi suntem datori ca să jertfim din timpul nostru pentru Dumnezeu, dar și pentru aproapele de lângă noi, chiar dacă este sau nu lângă noi, dacă avem puterea să-l îngrijim sau să-l ajutăm, deoarece dragostea noastră trebuie să biruiască și să întăească sufletul nostru și să avem această convingere că, atunci când iubim pe cineva și ne rugăm pentru el sau ea, chiar dacă nu este în lumea aceasta, rugăciunea noastră înseamnă foarte mult și noi reușim să împlinim porunca lui Dumnezeu. Deci, în această duminică, Biserica, prin gura evangheliștilor ne învață ca mai întâi să primim cuvântul lui Dumnezeu și să-l împlinim; să primim această sămânță roditoare, iar inima noastră să o facem pământ roditor, ca totdeauna când Mântuitorul Hristos coboară în inima noastră să-l primim și să împlinim tot ceea ce El ne învață prin cuvintele Evangheliei și prin tâlcuirile Sfinților Părinți. Apoi să cunoaștem că toți trebuie să avem acest dor către Împărăția cea veșnică și că nu putem să dobândim Împărăția dacă nu-L cunoaștem pe Dumnezeu, Cel Care este Semănătorul din inimile oamenilor. Totodată, suntem datori să cinstim sfintele icoane, pentru că nu ne închinăm materiei, ci noi cerem ajutorul Celui care este închipuit pe ea”, a reliefat Chiriarhul Râmnicului.

Alte articole despre: