Binecuvântare Arhierească la Mănăstirea Frăsinei

„Prin pronia Sa, Dumnezeu ne conduce spre comuniunea în iubirea Preasfintei Treimi, pregătindu-ne spre a primi darurile dumnezeiești”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa. 

„După ce în mod minunat a săturat mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, Mântuitorul Hristos S-a retras în singurătate, ca să Se roage, pentru că rugăciunea nu este numai o cerere, ci şi o mulţumire. Rugăciunea înalţă pe om de pe pământ la cer şi ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu. Ea este cea care, trecând deasupra a tot ce este ceresc, îl înfăţişează pe om lui Dumnezeu, Celui Ce se află mai presus de toate.

Îndepărtarea de Dumnezeu ne aruncă în mijlocul primejdiilor și în valurile ispitelor, însă nu trebuie să deznădăjduim, pentru că Biserica este corabia în care Mântuitorul Hristos ne încredințează că prin credință puternică și neîndoielnică, prin rugăciune stăruitoare şi curată,  ajungem la deplină cunoaștere a iubirii Preasfintei Treimi şi la gustarea bunătăţilor viitoare.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit în ajutorul Sfinților Apostoli, care erau înspăimântați deopotrivă de valurile mari dar și de perceperea Sa ca pe o nălucă, și „le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”. Îndrăznirea către Dumnezeu o dobândim atunci când ne păzim gândurile și fugim de păcat, pentru că altfel, deși avem dorința puternică de a ne apropia de Părintele Luminilor, dacă nu lepădăm cele de prisos ale lumii, ne afundăm în valurile grijilor. Apropierea noastră de Dumnezeu este starea de sfinţenie pe care trebuie să o dobândim.

Ancorându-ne nădejdea în permanenta purtare de grijă a lui Dumnezeu, să rămânem statornici în credinţă, pentru că aceasta este prima virtute cu care creştinul porneşte pe drumul de întoarcere către Împărăţia lui Dumnezeu. Venirea Mântuitorului în corabie a însemnat și potolirea furtunii și redobândirea liniștii, moment în care toți cei prezenți au mărturisit: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.