Părintele Vasile Daniel Mitu, slujitor neostenit al Bisericii lui Hristos din Oltenia de sub munte

Părintele Vasile-Daniel s-a născut la data de 20 martie 1977, în municipiul Râmnicu-Vâlcea, în familia binecredincioșilor săi părinți Maria și Vasile Mitu care au imprimat în sufletul său, încă de când era copil, dragostea pentru Dumnezeu și pentru cele sfinte. A urmat cursurile Liceului Mecanic nr. 2 din Râmnicu-Vâlcea și ale Facultății de Teologie Ortodoxă Sfântul Andrei Șaguna din Sibiu (1996-2000) și, de asemenea, cursurile de master la aceeași facultate remarcându-se prin seriozitate și cucernicie.

S-a căsătorit cu doamna Laura Mitu, Dumnezeu binecuvântându-le familia cu două fete: Teodora și Alexandra.

 Dorind cu ardoare să Îl slujească pe Hristos a fost numit preot la Parohia Aninoasa din comuna Amărăști, la data de 1 noiembrie 2000, unde a slujit până în anul 2004, când a fost transferat la Parohia Dăești I.

În perioada studiilor și în cei 20 de ani de slujire la Sfântul Altar, a lucrat cu timp și fără timp, punându-și sufletul său zălog pentru mântuirea celor ce i-au fost încredințați. Firea sa blândă și iubitoare către toți cei care veneau și se închinau în biserica în care slujea a făcut să fie apreciat și iubit de enoriașii săi, cei ce recunoșteau în el pe omul lui Dumnezeu.

De aceea, se așează astăzi în odihna cea veșnică cel ce a ctitorit sufletele credincioșilor parohiei dar și pe ale tuturor celor care l-au cunoscut, prin puterea exemplului, prin trăirea duhovnicească, prin cuvânt și prin rugăciune,  întrucât, conştient de misiunea încredinţată și slujind cu dăruire, a urmat cuvântului Evangheliei, iubind mai presus de orice pe Dumnezeu și Biserica Sa și, de asemenea, pe aproapele în care Îl recunoștea pe Hristos având dragoste puternică,  milostivă și îndelung-răbdătoare.

 Preot harnic și darnic, înzestrat cu simț practic și liturgic, Părintele Vasile Daniel a fost prezent activ în viaţa enoriaşilor săi, îngrijindu-se de biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Dăești pe care a restaurat-o și a împodobit-o și construind noul centru socio-educațional al parohiei, noua clopotniță și, de asemenea, o capelă mortuară. Comunitatea îndoliată a creştinilor din Parohia Dăești I, deopotrivă cu toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat de-a lungul anilor, dau mărturie vie despre slujirea sa jertfelnică, despre blândețea și bunătatea cu care îi înconjura pe toți, despre îndelunga sa sfătuire cu „cei osteniţi şi împovăraţi" (Matei XI, 28), despre frumusețea slujbelor pe care le săvârșea, întrucât a fost dăruit cu o voce deosebită, profundă, „vestind laudele Domnului, puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut" (Psalmul LXXVII, 5).

Atent și comunicativ, cu putere în cuvânt, doctor sufletesc și părinte al tuturor, a trăit bucuriile și necazurile credincioșilor ca pe ale sale, în mod tainic, îngenunchind de fiecare dată în fața Sfintei Mese, rugându-se pentru cei apropiați, pentru enoriașii săi, pentru familia sa și pentru toți cei ce îi cereau să  mijloceacă pentru ei înaintea Tronului Preasfintei Treimi. Deopotrivă, a căutat să însuflețească, să zidească necontenit viaţa duhovnicească a celor ce trăiau în parohia Dăești prin predicile pline de zel misonar pe care le-a rostit, prin cuvintele Sfintei Scripturi și prin nectarul duhovnicesc al scrierilor Părinților cu viață sfântă.

O atenție aparte a acordat-o activităților catehetice, conștient fiind că implicarea tinerilor în proiectul Școala și Biserica din sufletul meu constituie un prilej deosebit de a aprofunda valorile spirituale și culturale ale poporului român. Buna colaborare cu domnul profesor de religie Silviu Tița a făcut ca, în timp, comuniunea de credință și de bucurie a tinerilor să fie mărturisită de Grupul de copii Datina, care a devenit o prezență constantă în viața culturală a parohiei și a comunei Dăești și care a avut o frumoasă activitate misionară în cadrul concertelor de pricesne și colinde pe care le-a susținut în ultimii ani.

La ceas de vremelnică despărțire, în așteptarea Învierii celei de obște, se cuvine să înălţăm rugăciuni către Atotputernicul Dumnezeu zicând: Şi precum pe pământ l-ai pus pe robul Tău preotul Vasile Daniel slujitor în Biserică, aşa arată-l şi la altarul Tău cel ceresc, Doamne! De vreme ce între oameni l-ai împodobit cu vrednicie duhovnicească, primeşte-l neosândit şi în mărirea îngerilor Tăi. Tu ai preamărit viaţa lui pe pământ, Tu îndreptează şi ieşirea lui, spre iertarea sfinţilor Tăi; şi sufletul lui numără-l cu toţi sfinţii care din veac au bineplăcut Ţie!”[1].

Ne rugăm Mântuitorului Hristos, Arhiereul Cel veșnic, Cel ce este Învierea și Viața, să așeze sufletul Părintelui Vasile Daniel în lumina Împărăției Sale împreună cu drepții,  în ceata sfinţilor Săi slujitori, iar doamnei preotese Laura și celor două fiice Teodora și Alexandra, profund îndurerate, le transmitem gândul Nostru părintesc de mângâiere în faţa acestei suferinţe cumplite. Rugăm, de asemenea, pe Preamilostivul Dumnezeu să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obște și a iubirii milostive a Preasfintei Treimi pe toți cei cuprinși de tristețe în aceste momente de profundă durere.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

† VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului