Ierarhi ai Râmnicului din veacul al XVI-lea
† Maxim Brancovici (1503 - 1505)
Maxim Brancovici s-a născut în anul 1461, în regiunea Srem, Serbia. A fost mai întâi domnitor, după care s-a călugărit. În anul 1503, aflându-se în Țara Românească, a fost hirotonit episcop de Sfântul Ierarh Nifon. Se crede că a păstorit Episcopia Râmnicului la începutul secolului al XVI-lea, timp în care a contribuit semnificativ la încheierea păcii între voievodul Radu cel Mare al Țării Românești şi domnitorul Bogdan al III-lea al Moldovei și la stabilirea unor bune relaţii între domnitorul Vladislav al II-lea al Ungariei şi saşii din Transilvania. Întors în Serbia, între anii 1509-1516, episcopul Maxim a ctitorit Mănăstirea Krusedol, împreună cu mama sa, Anghelina, cu ajutorul Sfântului Voievod Neagoe Basarab al Țării Românești. În ultimii ani ai vieții s-a retras la Mănăstirea Krusedol, unde, în anul 1516, a trecut la cele veșnice. A fost înmormântat lângă Biserica Buna Vestire din incinta mănăstirii. Episcopul Maxim Brancovici a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Sârbă.
† Ilarion I (1523 - 1526)
† Leontie (1532? - 1534)
Episcopul Leontie nu se știe sigur când a fost numit episcop de Râmnic. El este amintit într-un hrisov din 1 aprilie 1535, prin care domnitorul Vlad Vintilă de la Slatina al Țării Românești (1532-1534) dăruiește Episcopiei Râmnicului mai multe proprietăți. A păstorit la Râmnic până în anul 1534, când fie a trecut la cele veșnice, fie a fost înlăturat din scaun de domnitorul Vlad Vintilă, reîntors la domnie.
† Paisie (1535 - 1540)
Episcopul Paisie a fost pus în scaunul episcopal de la Râmnic de domnitorul Vlad Vintilă de la Slatina al Țării Românești (1534-1535), în cea de-a doua perioadă a domniei sale. El este amintit ca episcop al Râmnicului pentru ultima dată într-un act de donație din 4 martie 1540. Nu se știe cât timp a mai păstorit la Râmnic după această dată.
† Episcop necunoscut
Între timp a mai păstorit la Râmnic și un alt episcop, necunoscut cu numele, care a fost omorât de domnitorul Mircea Ciobanul (1558-1559), în cea de-a treia domnie a sa. Astfel, în Cronica Țării, în dreptul zilei de 3 martie 1558, stă scris: „Cu meșteșug mare au chemat (Mircea)... și pre amândoi episcopii și toți egumenii... de i-au tăiat pe toți...”. Cu siguranță unul dintre cei doi episcopi a fost episcopul anonim din Râmnic.
† Eftimie (1558? - 1568)
Episcopul Eftimie a fost numit episcop de Râmnic prin anul 1558, după ce domnitorul Mircea Ciobanu l-a omorât pe episcopul anterior lui. Este unul dintre ctitorii bisericii episcopale din Râmnic. În anul 1568 a fost numit mitropolit al Ungro-Vlahiei. A păstorit la Târgoviște până la 30 decembrie 1576, când a trecut la cele veșnice.
† Mihail (1568 - 1586)
Episcopul Mihail a fost numit episcop de Râmnic în anul 1568, după ridicarea episcopului Eftimie la rangul de mitropolit al Ungro-Vlahiei. De origine din Râmnic sau din Olteni, episcopul Mihail își avea metania în Mănăstirea Cozia. A ctitorit multe locașuri sfinte, printre care și biserica episcopală din Râmnic și Schitul Olteni. În timpul păstoririi sale, Schiturile Olteni, Dobrușa și Boanta au fost închinate episcopiei. În anul 1586, domnitorul Mihnea Vodă l-a numit mitropolit al Ungro-Vlahiei, pe care a păstorit-o până în anul 1589. Chipul său se află zugrăvit în biserica fostului Schit Olteni, din județul Vâlcea. A trecut la cele veșnice la 7 martie 1592.
† Efrem I (1586? - 1593?)
Episcopul Efrem nu se știe sigur când a fost numit episcop de Râmnic. Este pomenit pentru prima dată într-un document de danie din 25 mai 1590. Ultima știre despre episcopul Efrem datează din 28 martie 1592.
† Partenie I (1594)
† Teofil I (1594 - 1601?)
Episcopul Teofil, de origine român, a fost egumen al Schitului Olteni, din Vâlcea. A fost chemat să primească scaunul episcopal de Râmnic, de către voievodul Mihai Viteazul, la începutul anului 1594. Este amintit într-un prim document la 26 martie 1594. La 20 mai 1595, el face parte din solia trimisă de Mihai Viteazul la Bălgrad (Alba Iulia), pentru a purta tratative cu Sigismund Bathory. Se crede că episcopul Teofil este cel care a călugărit-o, la Mănăstirea Cozia, pe mama lui Mihai Viteazul, anume Teodora, dându-i numele Teofana. Este amintit pentru ultima dată într-un document din 30 iunie 1599.
