Mănăstirea Antim va îmbrăca haină de sărbătoare la Slujba de sfințire de miercuri, 28 septembrie

Perioada anilor 2008-2016 a însemnat pentru Părintele stareț Sava Pleșa, pentru obștea mănăstirii, pentru ctitorii și binefăcătorii bisericii, ani în care au trăit bucuria de a fi martori la ridicarea noului locaș de cult, însă, în același timp, bucuria a izvorât și din faptul că, prin ajutorul lui Dumnezeu și  printr-o bună chivernisire a darurilor oferite, prin munca jertfelnică a ostenitorilor, construirea noii biserici s-a desfășurat într-un timp atât de scurt.

Sfințirea unei biserici este deopotrivă un moment istoric și de sărbătoare, un moment în care darurile ctitorilor primesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Prin lucrarea de sfințire, noul locaș de cult devine un spațiu al sfințirii tuturor creștinilor care sunt chemați la un progres spiritual, ca înnoire a omului după chipul lui Hristos, sau ca interiorizare a vieții lui Hristos în viața creștinului (cf. Galateni, 2, 20),

Pentru Părintele Dumitru Stăniloae „Sfintirea Bisericii reprezintă prezența neîncetată a Duhului Sfânt: Clădirea destinată să fie biserică devine prin sfințirea ei de către arhiereu locașul lui Hristos, locașul în care se va putea săvârși Sfânta Liturghie, având pe Hristos ca lucrător în ea, ca Cel în al cărui Trup și Sânge se vor preface Cinstitele Daruri, ca să se împărtășească credincioșii cu ele, și pe a cărei Sfintei Masă se va odihni în chivot neîncetat cu Trupul și cu Sângele Lui sub chipul pâinii și vinului, ca punte neîncetată între pământ și cer, între Dumnezeu și creație, spre a fi de folos credincioșilor în orice clipă ar voi.

Rugăciunile și actele arhiereului de la sfințirea bisericii exprimă într-o mare varietate de forme acest fapt al sălășluirii lui Hristos. Cel ce prin moarte biruie moartea, Cel ce vine împreună cu Tatăl și din ai cărui ochi iradiază darurile nesfârșite ale Duhului prin biserici peste tot pământul (Apocalipsă 2, 23, 29)”.